Tag: dragoste

Două perechi de ochi se pierdeau în întunericul camerei, sub cearşafuri fremătând în valuri oceanice, creând orizonturi, iar apoi spulberându-le cu un oftat. Cuvinte nerostite, pierdute printre răsuflări sorbite legau două suflete într-unul singur. Cu ochii lui negri şi săgetători îi cerceta fizionomia, şi-o imprima pe retină şi se apleca spre a o cerceta tactil. Sudoarea curgând în şiruri line pe gâtul lui îşi găsea sfârşitul între două trupuri însetate unul de celălalt.

Gânduri de acum

Plouă de două zile legat. De la balcon, Jean vede cum s-a format un mic fluviu care gâdilă cauciucurile maşinilor parcate de-a lungul trotuarului. Acesta curge clipocind frenetic sub greutatea picăturilor de ploaie care îl împlinesc către alte şi alte străzi, primind afluenţi de prin ganguri şi străduţe mai mici, îşi taie cursul prin munţi şi văi de beton obosit. Oraşul zace neputincios ca un boboc galeş care s-a pierdut de cârd şi nici nu mai are puterea să piuie, să-i cheme.

Povestioare

III. Pe aleile iubirii

Noaptea se aşternuse blând peste copacii tomnatici, o cupolă peste paşi nenumăraţi de tineri îndrăgostiţi vrăjiţi de romantismul întunericului. Printre alei ne perindam ca oricare doi alţii, vorbind, exersând magia descoperirii celuilalt. Nu am cunoscut niciodată farmecul nocturn al Cişmigiului. Mergând pe lângă bănci, vedeam bunicile bârfind fervid, copiii ţipând, alergând, căzând în jurul copacului înconjurat de pietriş. Lacul de o parte a noastră veghea senin exercitând un magnetism nepământesc… acelaşi magnetism care era să-mi secere suflarea odată, demult.

Amintirea schimbării

Fumul de ţigară pluteşte în unduiri sinuoase încărcând aerul din jurul meu. Feţe apar şi dispar din penumbră în lumina chioară a barului de subsol în care oricine poate fi ce vrea, ce doreşte, cu cine doreşte. Observ tăcut amestecul de senzualitate pasageră şi depravare ieftină care îmbibă camera. Sfetnic îmi este un pahar de whisky din care sorb cumpătat privind peste marginea sa la oamenii care se perindă prin faţa-mi, prinşi într-un dans lasciv al curtării tactile.

Parteneri se găsesc, parteneri se pierd într-un amalgam fără început şi fără sfârşit. Stăteai în celălalt colţ, te-am văzut scrutând cu interes împrejurimile cu un entuziasm vădit. Privirea ta era plină de avânt, parcă te-ai fi aruncat în mijlocul nebuniei. Ai fi vrut să îţi încerci norocul în furtuna de trupuri transpirând feromoni prin toţi porii, dar te-am văzut venind către mine. M-ai ţintuit cu ochii tăi hotărâţi şi mi-ai întins o mână. Mi-a fost clar că nu aveam cum să rezist, aşa că m-am ridicat şi te-am urmat.

Gânduri de acum

Vreau să plutesc pe un ocean limpede, privind cu ochii închişi la cerul senin de un albastru îmbietor. Vreau să întind mâna şi să apuc fiece urmă de nor, să îl prind în podul palmei şi să îl ascund sub apă ca să nu îmi umbrească orizonturile. Vreau să simt că ating cu vârful nasului tronul vânturilor marine, să îmi înec simţirea cu mireasma brizei calme, să aud liniştea. Vreau să îmi percute timpanul în vibraţii cadenţate la cuvintele cele nerostite care aşteaptă în adâncuri, vreau ca ele să se ridice, să vină lângă mine, să le simt, să le îmbrăţişez, să pot închide ochii şi să mă scufund.

Gânduri de acum

Am atins sublimul cu tălpile. L-am atins şi m-am întors din faţa lui pentru că a fost prea bun pentru mine. Am înfulecat din pământul umed ca să îmi potolesc setea… Setea mea nestăvilită de nou, a reatinge iar şi iar absolutul. Dar de fiecare dată pământul are un gust din ce în ce mai amar, rădăcinile mâncate sunt din ce în ce mai uscate, mă ustură pe vârful limbi, le scuip, dar cresc la loc. Îmi simt gingiile sângerând, dinţii despărţiţi violent de buruienile ce cresc. Sămânţa lăcomiei încolţită printre lacrimi de sânge îmi dă dureri… Plâng… Cu degetele mâzgălite de noroi caut să le rup din rădăcină, dar mă săgetează o durere difuză, haotică, insuportabilă, urcă pe nervii cranieni pe care îi simt vibrând agitaţi, conducând obosit impulsuri dureroase, parcă vrând să se desprindă, să îmi iasă pe nas, să mă lase fără simţire…

Gânduri de acum

Pe peretele rece scrâşneşte asurzitor zgomotul oaselor rupte zgâriind în piatră, scrijelind în agonie numele meu, numele tău, numele ei, numele lui, numele noastre ca un obituar al trecutului. Humerusuri descărnate, scapule înjumătăţite, vestigii reci, împrăştiate ale unor umere pe care am plâns zac în ţărâna rece. Trosnitul proaspăt al ilionului călcat în picioare, al pubisului separat de corp şi craniile ce rânjesc perfid privindu-mă prin orbite golite de simţire cum păşesc timid prin osuarul a ceea ce am pierdut.

Gânduri de acum

L-am auzit şuierând la fereastra mea, agitând frunzele îngreunate de stropii de ploaie. L-am auzit strigându-mi numele într-un grai numai de el ştiut. M-am apropiat şi am inspirat adânc în piept răcoarea umedă, aerul uşor apăsător, dar atât de liniştitor al norilor de ploaie risipiţi peste pământul amorţit. Am închis ochii pentru un moment, doar câteva secunde şi m-am lăsat purtat de forţa lui pe aripi nevăzute.

Gânduri de acum

Stăteam pe marginea hăului, pe vârful stâncii celei mai înalte. Vântul îşi făcea loc printre flancurile maiestuoase ale râului, şuierând precum fantomele trecutului, urcând până la mine, brăzdându-mi fruntea şi părul cu o atingere mormântală. Firele de iarbă se zbăteau nervoase la picioarele mele, parcă voind să se desprindă şi să se ridice la cer pe aripile de strigoi ale vântului.

Gânduri de acum

Un film celebru spunea odată că viaţa este precum o cutie cu bomboane de ciocolată… Niciodată nu ştii ce vei nimeri. Dar vremea cutiilor cu bomboane-surpriză a apus demult. Stii foarte bine că dacă ai cumpărat cutia cu bomboane amărui, doar de acelea vei avea parte… Ocazional cu mici pauze dulci, probabil erori la calcule şi gramaje.

Groapa imundă