Tag: <span>dragoste</span>

Două perechi de ochi se pierdeau în întunericul camerei, sub cearșafuri fremătând în valuri oceanice, creând orizonturi, iar apoi spulberându-le cu un oftat. Cuvinte nerostite, pierdute printre răsuflări sorbite legau două suflete într-unul singur. Cu ochii lui negri și săgetători îi cerceta fizionomia, și-o imprima pe retină și se apleca spre a o cerceta tactil. Sudoarea curgând în șiruri line pe gâtul lui își găsea sfârșitul între două trupuri însetate unul de celălalt.

Gânduri de acum

Plouă de două zile legat. De la balcon, Jean vede cum s-a format un mic fluviu care gâdilă cauciucurile mașinilor parcate de-a lungul trotuarului. Acesta curge clipocind frenetic sub greutatea picăturilor de ploaie care îl împlinesc către alte și alte străzi, primind afluenți de prin ganguri și străduțe mai mici, își taie cursul prin munți și văi de beton obosit. Orașul zace neputincios ca un boboc galeș care s-a pierdut de cârd și nici nu mai are puterea să piuie, să-i cheme.

Povestioare

III. Pe aleile iubirii

Noaptea se așternuse blând peste copacii tomnatici, o cupolă peste pași nenumărați de tineri îndrăgostiți vrăjiți de romantismul întunericului. Printre alei ne perindam ca oricare doi alții, vorbind, exersând magia descoperirii celuilalt. Nu am cunoscut niciodată farmecul nocturn al Cișmigiului. Mergând pe lângă bănci, vedeam bunicile bârfind fervid, copiii țipând, alergând, căzând în jurul copacului înconjurat de pietriș. Lacul de o parte a noastră veghea senin exercitând un magnetism nepământesc… același magnetism care era să-mi secere suflarea odată, demult.

Amintirea schimbării

Fumul de țigară plutește în unduiri sinuoase încărcând aerul din jurul meu. Fețe apar și dispar din penumbră în lumina chioară a barului de subsol în care oricine poate fi ce vrea, ce dorește, cu cine dorește. Observ tăcut amestecul de senzualitate pasageră și depravare ieftină care îmbibă camera. Sfetnic îmi este un pahar de whisky din care sorb cumpătat privind peste marginea sa la oamenii care se perindă prin fața-mi, prinși într-un dans lasciv al curtării tactile.

Parteneri se găsesc, parteneri se pierd într-un amalgam fără început și fără sfârșit. Stăteai în celălalt colț, te-am văzut scrutând cu interes împrejurimile cu un entuziasm vădit. Privirea ta era plină de avânt, parcă te-ai fi aruncat în mijlocul nebuniei. Ai fi vrut să îți încerci norocul în furtuna de trupuri transpirând feromoni prin toți porii, dar te-am văzut venind către mine. M-ai țintuit cu ochii tăi hotărâți și mi-ai întins o mână. Mi-a fost clar că nu aveam cum să rezist, așa că m-am ridicat și te-am urmat.

Gânduri de acum

Vreau să plutesc pe un ocean limpede, privind cu ochii închiși la cerul senin de un albastru îmbietor. Vreau să întind mâna și să apuc fiece urmă de nor, să îl prind în podul palmei și să îl ascund sub apă ca să nu îmi umbrească orizonturile. Vreau să simt că ating cu vârful nasului tronul vânturilor marine, să îmi înec simțirea cu mireasma brizei calme, să aud liniștea. Vreau să îmi percute timpanul în vibrații cadențate la cuvintele cele nerostite care așteaptă în adâncuri, vreau ca ele să se ridice, să vină lângă mine, să le simt, să le îmbrățișez, să pot închide ochii și să mă scufund.

Gânduri de acum

Am atins sublimul cu tălpile. L-am atins și m-am întors din fața lui pentru că a fost prea bun pentru mine. Am înfulecat din pământul umed ca să îmi potolesc setea… Setea mea nestăvilită de nou, a reatinge iar și iar absolutul. Dar de fiecare dată pământul are un gust din ce în ce mai amar, rădăcinile mâncate sunt din ce în ce mai uscate, mă ustură pe vârful limbi, le scuip, dar cresc la loc. Îmi simt gingiile sângerând, dinții despărțiți violent de buruienile ce cresc. Sămânța lăcomiei încolțită printre lacrimi de sânge îmi dă dureri… Plâng… Cu degetele mâzgălite de noroi caut să le rup din rădăcină, dar mă săgetează o durere difuză, haotică, insuportabilă, urcă pe nervii cranieni pe care îi simt vibrând agitați, conducând obosit impulsuri dureroase, parcă vrând să se desprindă, să îmi iasă pe nas, să mă lase fără simțire…

Gânduri de acum

Pe peretele rece scrâșnește asurzitor zgomotul oaselor rupte zgâriind în piatră, scrijelind în agonie numele meu, numele tău, numele ei, numele lui, numele noastre ca un obituar al trecutului. Humerusuri descărnate, scapule înjumătățite, vestigii reci, împrăștiate ale unor umere pe care am plâns zac în țărâna rece. Trosnitul proaspăt al ilionului călcat în picioare, al pubisului separat de corp și craniile ce rânjesc perfid privindu-mă prin orbite golite de simțire cum pășesc timid prin osuarul a ceea ce am pierdut.

Gânduri de acum

L-am auzit șuierând la fereastra mea, agitând frunzele îngreunate de stropii de ploaie. L-am auzit strigându-mi numele într-un grai numai de el știut. M-am apropiat și am inspirat adânc în piept răcoarea umedă, aerul ușor apăsător, dar atât de liniștitor al norilor de ploaie risipiți peste pământul amorțit. Am închis ochii pentru un moment, doar câteva secunde și m-am lăsat purtat de forța lui pe aripi nevăzute.

Gânduri de acum

Stăteam pe marginea hăului, pe vârful stâncii celei mai înalte. Vântul își făcea loc printre flancurile maiestuoase ale râului, șuierând precum fantomele trecutului, urcând până la mine, brăzdându-mi fruntea și părul cu o atingere mormântală. Firele de iarbă se zbăteau nervoase la picioarele mele, parcă voind să se desprindă și să se ridice la cer pe aripile de strigoi ale vântului.

Gânduri de acum

Un film celebru spunea odată că viața este precum o cutie cu bomboane de ciocolată… Niciodată nu știi ce vei nimeri. Dar vremea cutiilor cu bomboane-surpriză a apus demult. Stii foarte bine că dacă ai cumpărat cutia cu bomboane amărui, doar de acelea vei avea parte… Ocazional cu mici pauze dulci, probabil erori la calcule și gramaje.

Groapa imundă