Category: Gânduri de acum

Cine sunt eu? Unde mă duc? Care este rostul meu? Sunt întrebări pe care ni le punem cu toții la un moment dat în viață. Și apoi la un alt moment în viață. Și tot așa. Unii eventual descoperă răspunsul la aceste întrebări, alții rămân să se întrebe toată viața, zbătându-se într-un gri perpetuu în care nu pot să găsească raza de lumină.

Gânduri de acum

Picură sângele prin gâtul strangulat al clepsidrei și îl privesc ca și când ar fi al meu. Dar nu este chiar sânge, iar asta e doar o metaforă prin care încerc să-ți spun că trecerea timpului este dureroasă. Și nici nu am o clepsidră aici, pe birou, nu m-aș complica cu astfel de mecanisme arhaice când aproape fiecare aparat dotat cu un minim ecran de la mine din casă îmi poate spune ora. Cred că tocmai de asta încerc să nu mă uit la ele, că fiecare emite un tic-tac pe care îl resimt în pulsul meu accelerat de la prea multă nicotină. Un tic-tac care îmi amintește că timpul nu stă în loc pentru nimeni și nimic.

Gânduri de acum

Soarele strălucește pe cer peste străduța cu linie de tramvai și case care au fost odată noi, dar acum sunt doar un monument al indolenței urbane din orașul nostru. Chiar și așa, scăldate în lumina aproape orbitoare de început de vară, acestea par aproape vesele, etalându-și cicatricile, crăpăturile și imperfecțiunile aproape cu mândrie. Mă gândesc că dacă ar fi persoane, ar fi probabil niște băbuțe zbârcite, uitate de nepoți printr-un colț de București, dar fericite că au ce povesti și că se au una pe cealaltă în ceea ce nu poate fi decât o șezătoare eternă. Măcar în aparență, pentru că în fapt știm că nimic nu este etern și la un moment dat și această străduță va fi mâncată de gura nesătulă a progresului.

Gânduri de acum

Au trecut atâția ani. Nu atât de mulți încât să nu-i pot număra pe degetele de la o mână, dar îndeajuns de mulți încât să fi uitat ce eram cândva. Se spune că ne reinventăm constant, că găsim mereu un nou eu care se naște dintr-un cumul de experiențe care evoluează constant. Chiar se spune asta? Nu știu, dar eu o spun pentru că așa simt acum, deci sigur așa este. Eu cel de acum nu mai este Eu cel de atunci, este un alt Eu, mai obosit, mai împovărat și mai bătrân.

Gânduri de acum

Te-am văzut prima oară în vis. Ai apărut parcă din nimicul întunecat. Purtai doar o rochie neagră, cred, nu mi-aş putea da seama în lumina lunii. Ţi se vedeau sânii rotunzi abia acoperiţi de decolteul larg. Te-ai insinuat în aşternuturi lângă mine şi ai început să îmi şopteşti. Nici nu mai ştiu exact ce îmi spuneai, dar ştiu că mi-ai dat o lacrimă şi m-ai cucerit. Doar tu ştii cum să-mi atingi punctul sensibil, să mă faci să cad în genunchi în faţa ta fără simţire în picioarele care mă poartă în fiecare zi prin atâtea locuri, pe lângă atâtea feţe, peste atâtea drumuri. Acolo, sub aşternuturi, te priveam în ochii în care se reflecta luna, un punct gri luminos pe cristalinul tău limpede şi fără pic de imperfecţiune.

Gânduri de acum

A trecut un an deja şi nici nu mi-am dat seama când. Totul este atât de viu în mintea mea de parcă s-a întâmplat ieri să primesc mesajul şi să dau telefonul care au pus în mişcare o aventură care avea să mă marcheze aşa cum i-a marcat pe atât de mulţi odată cu mine. A fost o încercare grea la care am fost supuşi mulţi dintre noi şi despre care mi-aş dori să pot spune că a născut o Românie nouă. Din păcate, ştim deja cu toţii sfârşitul acestei poveşti şi am aflat pe pielea noastră că mizeria nu naşte decât mizerie şi că, în ciuda încercărior de coagulare, ne-am risipit hemofilic lăsând ţara să sângereze în continuare.

Gânduri de acum

Pe pământ el nu-şi află perechea şi e făcut să nu cunoască frica. El se uită de sus la toţi câţi sunt puternici şi este împărat peste toate fiarele sălbatice
Iov 41:33-34

Fiarele sălbatice… Le-am cunoscut pe multe dintre ele. Pe unele le-am domesticit şi le-am învăţat să îmi servească scopurile. Pe unele le-am înfrânt în bătălie, chiar dacă au apucat să muşte din mine. Dar pe El nu îl pot înfrânge. El, arma lui Dumnezeu purtând pecetea Diavolului mă înconjoară, mă priveşte cu ură de sub adâncuri, mă aşteaptă să mă întorc cu spatele ca să îmi apuce ceafa şi în încleştare să mă doboare la pământ.

Gânduri de acum

Două perechi de ochi se pierdeau în întunericul camerei, sub cearşafuri fremătând în valuri oceanice, creând orizonturi, iar apoi spulberându-le cu un oftat. Cuvinte nerostite, pierdute printre răsuflări sorbite legau două suflete într-unul singur. Cu ochii lui negri şi săgetători îi cerceta fizionomia, şi-o imprima pe retină şi se apleca spre a o cerceta tactil. Sudoarea curgând în şiruri line pe gâtul lui îşi găsea sfârşitul între două trupuri însetate unul de celălalt.

Gânduri de acum

Puterea lui e adunată în grumazul lui și înaintea lui țâșnește groaza.
Iov 41:22

Sunt faţă în faţă cu el. S-a ridicat în toată maiestatea sa schimonosită pufăind şi încolăcindu-se în jurul a câteva vise sufocându-le. Mă priveşte adânc în ochi; îi simt focul în adâncul meu, simt cum sângele îmi clocoteşte, dar este prea târziu să mai dau înapoi. Mi-aş dori să am o sabie să i-o pot implanta în inima neagră şi să îl văd zvârcolindu-se în durere şi retrăgându-se muribund pe fundul mării negre ca de catran.

Gânduri de acum

Împinge-mă, am zis! Ezitarea ta e ezitarea mea, fiecare secundă în suspans, o şansă de a mă răzgândi. De ce îţi este teamă? Că mă voi răni sau că într-un final voi trăi? Cu cât aşteptăm mai mult, cu atât se adună teama de necunoscut.

Gânduri de acum