Stăteam pe marginea hăului, pe vârful stâncii celei mai înalte. Vântul își făcea loc printre flancurile maiestuoase ale râului, șuierând precum fantomele trecutului, urcând până la mine, brăzdându-mi fruntea și părul cu o atingere mormântală. Firele de iarbă se zbăteau nervoase la picioarele mele, parcă voind să se desprindă și să se ridice la cer pe aripile de strigoi ale vântului.