Vântul

L-am auzit șuierând la fereastra mea, agitând frunzele îngreunate de stropii de ploaie. L-am auzit strigându-mi numele într-un grai numai de el știut. M-am apropiat și am inspirat adânc în piept răcoarea umedă, aerul ușor apăsător, dar atât de liniștitor al norilor de ploaie risipiți peste pământul amorțit. Am închis ochii pentru un moment, doar câteva secunde și m-am lăsat purtat de forța lui pe aripi nevăzute.

Nici nu mi-am dat seama când picioarele mele au părăsit podeaua rece și s-au ridicat imponderabil sprijinindu-se pe trepte nevăzute. Am privit în jos și am văzut natura moartă, rece a orașului, pomii răzleți umbriți de blocui mărețe de beton, testament durabil al industrializării. O lună mare, rotundă și plină de un galben palid stătea mândră pe mijlocul cerului, de veghe în inexpresivitatea-i paralizată asupra somnului mut al orașului.

Pe nesimțite, în visare am ajuns la geamul tău unde mă așteptai, luceafărul muritor al idealurilor mele. Te-am luat de mână și m-am ridicat cu tine la pieptul meu către negura necunoscutului, peste ploi, peste nori, peste gheață, peste stele, până când pământul era doar o iluzie în depărtare. Å¢i-am ridicat capul și te-am sărutat în mijlocul necunoscului, căci doar acolo suntem doar noi amândoi, feriți de lume, de furtună, de ochi scrutători și răi, de atingerile murdare ale cotidianului citadin, acolo unde nici vântul nu mai bate, nici al său șuier nu mai răzbate. Acolo am luat lumea și ți-am făcut-o salbă, ți-am prins-o de gât să nu o pierzi. În palma ta mi-am așternut tot universul și în mijlocul nimicului m-am dăruit cu totul ție. Am adormit și mi-am dorit să nu mă mai trezesc dacă nu ești lângă mine.

Am deschis ochii și m-am dezmeticit. Nimicul prinsese formă în jurul meu și părea cunoscut, tangibil. Geamul întredeschis veghea în surdină, iar vântul tăcuse. O liniște mormântală mă înconjura, în timp ce ochii mei scrutau misterul nopții. Te-am căutat, dar nu te-am mai găsit. Unde ai fugit cu lumea de ți-am dăruit-o și ce-ai făcut cu universul meu ce l-am sacrificat pentru tine? Unde ai plecat luând cu tine și ultima fărâmă de încredere în oameni pe care o aveam? Ai existat sau ai fost doar mintea mea?