Vântul

L-am auzit şuierând la fereastra mea, agitând frunzele îngreunate de stropii de ploaie. L-am auzit strigându-mi numele într-un grai numai de el ştiut. M-am apropiat şi am inspirat adânc în piept răcoarea umedă, aerul uşor apăsător, dar atât de liniştitor al norilor de ploaie risipiţi peste pământul amorţit. Am închis ochii pentru un moment, doar câteva secunde şi m-am lăsat purtat de forţa lui pe aripi nevăzute.

Nici nu mi-am dat seama când picioarele mele au părăsit podeaua rece şi s-au ridicat imponderabil sprijinindu-se pe trepte nevăzute. Am privit în jos şi am văzut natura moartă, rece a oraşului, pomii răzleţi umbriţi de blocui măreţe de beton, testament durabil al industrializării. O lună mare, rotundă şi plină de un galben palid stătea mândră pe mijlocul cerului, de veghe în inexpresivitatea-i paralizată asupra somnului mut al oraşului.

Pe nesimţite, în visare am ajuns la geamul tău unde mă aşteptai, luceafărul muritor al idealurilor mele. Te-am luat de mână şi m-am ridicat cu tine la pieptul meu către negura necunoscutului, peste ploi, peste nori, peste gheaţă, peste stele, până când pământul era doar o iluzie în depărtare. Ţi-am ridicat capul şi te-am sărutat în mijlocul necunoscului, căci doar acolo suntem doar noi amândoi, feriţi de lume, de furtună, de ochi scrutători şi răi, de atingerile murdare ale cotidianului citadin, acolo unde nici vântul nu mai bate, nici al său şuier nu mai răzbate. Acolo am luat lumea şi ţi-am făcut-o salbă, ţi-am prins-o de gât să nu o pierzi. În palma ta mi-am aşternut tot universul şi în mijlocul nimicului m-am dăruit cu totul ţie. Am adormit şi mi-am dorit să nu mă mai trezesc dacă nu eşti lângă mine.

Am deschis ochii şi m-am dezmeticit. Nimicul prinsese formă în jurul meu şi părea cunoscut, tangibil. Geamul întredeschis veghea în surdină, iar vântul tăcuse. O linişte mormântală mă înconjura, în timp ce ochii mei scrutau misterul nopţii. Te-am căutat, dar nu te-am mai găsit. Unde ai fugit cu lumea de ţi-am dăruit-o şi ce-ai făcut cu universul meu ce l-am sacrificat pentru tine? Unde ai plecat luând cu tine şi ultima fărâmă de încredere în oameni pe care o aveam? Ai existat sau ai fost doar mintea mea?

Be First to Comment

Leave a Reply