Category: Opinii

Una dintre moştenirile comunismului a fost o imagine distorsionată a istoriei menită să ne hrănească spiritul naţionalist şi patriotismul de duminică prin poveşti eroice ale unei naţii mici, dar mândre care a refuzat să plece capul şi s-a pus de-a curmezişul avansului marilor imperii către Europa occidentală. O exagerare crasă, fără îndoială, ţinută în picioare de o nevoie avidă de a ne simţi mai importanţi decât suntem ca şi naţie. Totuşi, este uimitor cum în doar 25 de ani am reuşit să ne săpăm groapa până la polul opus al spectrului mândriei naţionale. Pentru că, deşi aliotmanul nu s-a împiedicat de ciotul românesc şi Ştefan cel Mare cu siguranţă nu a fost tamponul de neclintit în faţa falnicei armate otomane, refuz totuşi să cred că realitatea istorică ne îndreptăţeşte să ne adâncim atât de tare în glodul uitării şi puţinele realizări adevărate pe care le avem.

Gânduri de acum Gânduri mediciniste Sociale

Ştirea săptămânii a făcut să bubuie presa, reţelele sociale şi inimile românilor: Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de închisoare cu executare într-un dosar care se judecă de 6 ani şi care a fost victima a nenumărate amânări în tot acest timp. Detaliile? Irelevante pentru acest articol şi, într-adevăr, pentru mulţi dintre cei care au urmărit filmul procesului de-a lungul vremii. De fapt, cred că majoritatea celor care acum se bucură sau protestează nu ştiu foarte bine ce a făcut varanul, dacă şi de ce se face vinovat sau nu.

Opinii Sociale

Îţi rămân în minte clipe din viaţă când te-ai simţit fericit, inexplicabil de fericit, vezi tu, mai târziu. Mai târziu îţi dai seama că acea clipă de fericire şi linişte era pândită de necazuri mari, ce nu peste mult aveau să se declanşeze; totuşi, păstrezi o amintire bună de- atunci.

Cărţi mustind de nostalgia interbelică s-au scris multe, însă puţine sunt capabile să captureze atmosfera acelei epoci fascinante aşa cum reuşeşte Dimineaţă pierdută a Gabrielei Adameşteanu. Am luat-o un pic reticent din raft, mai mult curios şi fără aşteptări înalte, fără a fi citit vreo recenzie sau părere în prealabil, iar până la final m-a prins în mrejele sale cu personaje puternic conturate, cu descrieri amănunţite şi o atmosferă mustind de familiaritate.

Carte Opinii

Nu bătăliile și politicile fac oamenii să evolueze și să fie mai buni. Istoria e scrisă de învingători, iar lumea e trasată de niște copii care au fost prost învățați că dețin ceva. Dragostea schimbă lumea, prietene, doar ea. Cu fiecare invenție și mașinărie nouă. Cu fiecare poezie și gând de amor. Cu fiecare cântec și dans. Cu fiecare vers rostit în șoaptă. Asta facem noi, artiștii, definim și căutăm mereu să ajungem înăuntrul oamenilor și să scoatem din ei adevărul.

Am apucat curios din raft cartea Zaraza de Andrei Ruse. Pe de o parte aveam poftă de o legendă savuroasă a Bucureştilor de altă dată, pe de alta voiam să văd încă o interpretare a vieţii simbolului acelor vremuri apuse, Cristian Vasile, regele tango-ului, al scenei interbelice şi amorez proclamat a misterioasei Zaraza, iubirea pe care i-au atribuit-o nenumărate legende urbane care încă dăinuie acum, în secolul XXI.

Carte Opinii

Frica e peste tot. Se camuflează atât de bine, încât ajungem să o confundăm cu vina. Apoi vina ne face să ne simțim mărunți și neputincioși. Neputința ne face să ne simțim inutili. Iar din momentul ăla ne abandonăm pentru că nu ne mai dăm nicio șansă. Frica își face loc în cele mai mărunte unghere ale minții. Iar noi o creștem ca pe cel mai de preț animal de companie. Și putem să o alungăm atât de simplu. Prin responsabilitate. Atât. Responsabilitate față de noi înșine.

 

În ultima săptămână am luat o gură de aer. M-am aşezat la o masă pe plajă în Vama Veche, am tras adânc aer în piept şi bere din doză şi m-am apucat de citit. M-am aşezat pe scaun în metrou sau m-am apucat cu o mână de o bară şi m-am lăsat pradă unei discuţii însufleţite. Pentru că asta este cartea Cimitirul a lui Adrian Teleşpan: o lungă discuţie tête-à-tête cu un personaj urban atât de atipic şi, totuşi, atât de familiar. O lungă lecţie de filozofie urbană şi nu numai, îmbrăcată într-o glazură savuroasă, de un bun gust relativ, la fel ca berea pe care o mestecam între dinţi în timp ce ceaţa învăluia plaja, iar vraja mă învăluia pe mine.

Carte Opinii

ATENŢIE! ACEST ARTICOL CONŢINE SPOILERE!

Moartea face viaţa să merite trăită. Asta îşi propune să ne înveţe serialul Six Feet Under, probabil unul dintre cele mai bune şi mai şocante seriale de dramă făcut vreodată. Stabilindu-şi cadrul în sânul unei familii care deţine o afacere de servicii funerare, filmul se concentrează pe evoluţia personajelor, explorând o gamă foarte largă de situaţii, de aspecte sociale sau strict personale din viaţa unui om. Moartea este o stare de fapt ce pluteşte constant asupra personajelor (principale sau nu), îşi face simţită iminenţa de-a lungul serialului şi devine o parte integrantă a vieţii, niciodată în antiteză cu aceasta, ci mai degrabă complementând-o şi dându-i valoare.

Film Opinii

Familie… Pentru mulţi dintre noi acest cuvânt are o încărcătură greu de estimat. Pentru mulţi dintre noi este acel mediu în care am crescut, în care ne-am simţit mereu în siguranţă, unde ne-am întors de fiecare dată când viaţa ne-a doborât din picioare, acolo unde legăturile sunt atât de puternice încât dau iluzia imuabilităţii. Familia este acel concept în care marea majoritate ancorează tot rostul existenţei individului, pornit din sânul unei familii şi căpătând datoria fondării uneia noi pe post de leagăn al copilăriei unei noi generaţii. Şi, totuşi, acest concept pare din ce în ce mai fad, iar Radu Jude ţine să ne arate asta cu vârf şi îndesat în a sa comedie neagră Toată lumea din familia noastră.

Film Opinii

Rai şi iad… Se spune că există o viaţă de apoi în care vom avea ocazia să gustăm din aceste două universuri diametral opuse în funcţie de faptele pe care le comitem în această viaţă. Se spune că cei buni ajung în rai, iar cei răi ajung în iad, în acel loc fără de întoarcere, locul damnării eterne a sufletului supus unui efort interminabil de a suporta cele mai grele dintre încercări. Şi, totuşi, cineva mi-a spus astăzi că iadul este de fapt un produs al percepţiei noastre asupra lumii din jurul nostru, lucru pe care mi-l puteam închipui în condiţiile în care conceptul de viaţă de apoi îmi este total străin, dar pe care nu cred că l-am conştientizat cândva mai clar decât în această seară.

Evenimente Opinii Teatru

Am avut recent plăcerea de a asista la una dintre punerile în scenă din cadrul celei de-a treia ediţii a Festivalului de Teatru pentru Deţinuţi EXIT, din cadrul Festivalului MultiArt. Piesa a fost o adaptare a operei Richard al III-lea şi a constituit o supriză neaşteptat de plăcută. Trebuie să recunosc, înainte de toate, că am păşit în sală fără prea mari aşteptări, în contextul în care asistam conştient la o acţiune cu tentă socială şi, prin urmare, manifestările aveau mai degrabă un substrat social decât unul realmente artistic.

Evenimente Opinii Teatru