Tag: <span>sfarsit</span>

II. În tenebrele prezentului

Închid ușa după mine și pornesc la drum. Liftul se târăște încet de-a lungul etajelor care curg agale prin fața celor două geamuri. Pe cerul gri prima lumina deja s-a revărsat peste lumea strâmtă a aleilor centrului. În spatele gardului pe lângă care mă plimb parcul abia se dezmorțește sub povara brumei tomnatice în primele lătrături ale câinilor rupând tăcerea romantică a îndrăgostiților matinali. La liceu, forfotă mare, elevii se adună în față se întâlnesc, râd, nu au nicio grijă. Înfășurați în coconul cald al celor mai frumoși ani, sunt rupți de realitatea ce stă la pândă după colț să îi izbească trezindu-i.

Amintirea schimbării

Mi-am intors privirea catre culoarul pustiu ce se intindea in spatele meu. Rece, neprimitor, un peisaj postapocaliptic descompunandu-se intr-o capsula a timpului. Pentru ca in Politehnica timpul a stat in loc. Sigur, tencuiala a cazut de pe pereti, rugina a invadat usile metalice si moliile s-au cuibarit infometate in grosimea fotoliilor obosite, dar spiritul industrialist inca persista, musteste in aer, ii poti simti mirosul, il poti vedea licarind in ochii imbatraniti ai dascalilor unor vremi apuse.

Gânduri de acum

Un film celebru spunea odată că viața este precum o cutie cu bomboane de ciocolată… Niciodată nu știi ce vei nimeri. Dar vremea cutiilor cu bomboane-surpriză a apus demult. Stii foarte bine că dacă ai cumpărat cutia cu bomboane amărui, doar de acelea vei avea parte… Ocazional cu mici pauze dulci, probabil erori la calcule și gramaje.

Groapa imundă