Acum e rândul tău să te întinzi È™i să atingi perfecțiunea, să te dezbraci de straiele umane ale insecurității È™i frustrării È™i să îmbraci mantaua de legendă.
Category: <span>Oameni care mi-au schimbat viața</span>
Rapid au trecut anii… Suntem oameni mari acum, am lăsat în urmă ce au fost anii studenției, bucuria dimineților petrecute la cafea în Jeg, grăbiți să nu ratăm examenul, sandvișurile calde pe care le primeam când dormeam în cămin prefăcându-mă că învăț pentru încă un examen… Încă o dimineață în care primul lucru pe care îl auzeam era tonul acela de alarmă pe care încă îl urăsc.
Gând la gând
Liniștea care se lasă se umple de atâta înțeles atunci când privirile noastre se întâlnesc. Fie că suntem așezați pe două fotolii gemene privind atent la seriale tâmpite, fie că stăm tolăniți în pat privind la un film serios piperat cu comentarii nesolicitate din partea mea, fie că stăm și ascultăm melodii penale din tinerețile noastre tumultoase sau pur și simplu că stăm și vorbim despre ceea ce ne doare, m-am obișnuit atât de tare să o am lângă mine, să fie o parte din viața mea.
Primii pași
Primii pași sunt întotdeauna cei mai grei. Atunci când totul pare mult prea mare, iar tu ești mult prea mic, te ridici pentru prima oară într-un efort ortostatic stângaci, te rezemi de canapea, un veritabil munte de escaladat și te răstorni împiedicându-te de proprii pași. Începi să plângi, speriat de primul tău eșec major în viață, și atunci două mâini se coboară din lumea de deasupra și te ridică la loc și o iei de la capăt până când deprinzi misterul coordonării musculare și descoperi poziția verticală. Satisfacția este enormă, râzi împlticindu-te de cei doi dinți și simți că poți cuceri lumea. Iar acesta este doar primul obstacol în drumul tău către realizare.
Printre cărți
Era în acea cameră timidă în care mi-am petrecut două-trei ore pe săptămâne timp de un semestru întreg unde am învățat cu adevărat secretele limbii și literaturii române. Printre acele rafturi ticsite cu cărți și mirosind a file, în acea atmosferă care îmbina prezervarea arhaică a unei biblioteci cu confortul unei locuințe am coborât pentru prima oară ochii peste o foaie și am fost în stare să scriu din propria-mi putere primul comentariu al unei poezii. Tot acolo am înțeles cu adevărat valoarea cititului și arta vorbirii corecte a limbii mele.
Introducere
Pășind atent pe potecile întortocheate ale vieții, realizăm de multe ori că nu suntem singuri în drumul nostru. Din când în când, la câte o răscruce, la o cotitură către un nou tărâm necunoscut, descoperim câte un om care ne ia de mână și ne ghidează într-o direcție. Putem să îi răspundem chemării sau putem să ne smucim puternic și să ne continuăm orbecăirea experimentală de unii singuri, învățând pe pielea noastră pe unde este bine să pășim și pe unde nu. Și totuși, uneori, există acei oameni din mâna cărora nu putem scăpa. Fie pentru că nu putem, fie pentru că nu ne dorim, îi lăsăm să ne îndrume pașii rătăciți înapoi pe drumul cel bun. Aceia sunt oamenii care ne schimbă viața, sunt oamenii cărora, într-un fel sau altul, le datorăm ceea ce suntem noi acum, oameni pe care i-am admirat, pe urma cărora am vrut să pășim sau chiar oameni care ne-au dat o palmă atât de zdravănă încât ne-am trezit din reveria idealistică direct în mijlocul nimicului și am văzut brusc calea cea dreaptă.