Tag: regrete

Trăiesc şi retrăiesc. Îmi trasez linii unind puncte numerotate ca într-o carte cu jocuri de copii, căutând drumul cel mai scurt din punctul în care mă aflu până în următorul. Uneori mai şi ocolesc, ca să mai trag de timp. Îmi place acest joc, nu mă grăbesc să termin desenul să văd ce se ascunde în spatelor punctelor aglomerate pe fila albă. Uneori mă întorc prin puncte mai vechi, mai mult din greşeală şi totuşi de obicei intenţionat. Pentru că aşa vreau eu. Pentru că vreau să mai revizitez acele momente importante când am atins câte un punct cu număr rotund, sau acele momente în care am unit din greşeală două puncte care nu erau consecutive. Mi-aş dori să pot şterge şi să îndrept greşeala, să iasă la final un desen magnific, fără greşeli, dar din păcate m-am apucat să îl completez cu pixul.

Gânduri de acum

Pe peretele rece scrâşneşte asurzitor zgomotul oaselor rupte zgâriind în piatră, scrijelind în agonie numele meu, numele tău, numele ei, numele lui, numele noastre ca un obituar al trecutului. Humerusuri descărnate, scapule înjumătăţite, vestigii reci, împrăştiate ale unor umere pe care am plâns zac în ţărâna rece. Trosnitul proaspăt al ilionului călcat în picioare, al pubisului separat de corp şi craniile ce rânjesc perfid privindu-mă prin orbite golite de simţire cum păşesc timid prin osuarul a ceea ce am pierdut.

Gânduri de acum

Acum cinci ani de zile m-am dezmeticit din beţia inconştientă a anilor de liceu şi am păşit într-o nouă etapă a vieţii mele. Am fost atât de mândru de mine că am intrat la Politehnică şi priveam înainte cu speranţă la patru ani de studenţie în care voi sorbi din toate minunile despre care auzisem că le poţi trăi în aceştia. Astfel, cu hotărâre am pornit la drum căutând cu fascinaţie sâmburele de adevăr al legendelor studenţeşti. Dar cum nu chiar tot în viaţă este simetric în cel mai mic detaliu cu visele noastre, mi-am reamintit rapid motivul pentru care alesesem drumul Politehnicii şi am purces către a pune bazele carierei mele pe care facultatea avea să o complementeze prin bucata de hârtie de la final, testament al chinurilor şi frustrărilor mele de patru ani.

Gânduri de acum Gânduri mediciniste

Mă simt ameţit… Mai mult, simt că plutesc pe norişori pufoşi. Sunetele din jurul meu au o rezonanţă familiară, le aud, le recunosc, dar în acelaşi timp îmi par atât de străine. Sunt sclav la Demonul Alcool, din nou… Din nou îmi simt minţile zburând către alte orizonturi… La ce mă gândesc eu când mă cuprinde aburul subtil al alcoolului?

Groapa imundă