Mi-am intors privirea catre culoarul pustiu ce se intindea in spatele meu. Rece, neprimitor, un peisaj postapocaliptic descompunandu-se intr-o capsula a timpului. Pentru ca in Politehnica timpul a stat in loc. Sigur, tencuiala a cazut de pe pereti, rugina a invadat usile metalice si moliile s-au cuibarit infometate in grosimea fotoliilor obosite, dar spiritul industrialist inca persista, musteste in aer, ii poti simti mirosul, il poti vedea licarind in ochii imbatraniti ai dascalilor unor vremi apuse.
Tag: <span>dezamagire</span>
Fumul de țigară plutește în unduiri sinuoase încărcând aerul din jurul meu. Fețe apar și dispar din penumbră în lumina chioară a barului de subsol în care oricine poate fi ce vrea, ce dorește, cu cine dorește. Observ tăcut amestecul de senzualitate pasageră și depravare ieftină care îmbibă camera. Sfetnic îmi este un pahar de whisky din care sorb cumpătat privind peste marginea sa la oamenii care se perindă prin fața-mi, prinși într-un dans lasciv al curtării tactile.
Parteneri se găsesc, parteneri se pierd într-un amalgam fără început și fără sfârșit. Stăteai în celălalt colț, te-am văzut scrutând cu interes împrejurimile cu un entuziasm vădit. Privirea ta era plină de avânt, parcă te-ai fi aruncat în mijlocul nebuniei. Ai fi vrut să îți încerci norocul în furtuna de trupuri transpirând feromoni prin toți porii, dar te-am văzut venind către mine. M-ai țintuit cu ochii tăi hotărâți și mi-ai întins o mână. Mi-a fost clar că nu aveam cum să rezist, așa că m-am ridicat și te-am urmat.