Category: Gânduri mediciniste

Una dintre moştenirile comunismului a fost o imagine distorsionată a istoriei menită să ne hrănească spiritul naţionalist şi patriotismul de duminică prin poveşti eroice ale unei naţii mici, dar mândre care a refuzat să plece capul şi s-a pus de-a curmezişul avansului marilor imperii către Europa occidentală. O exagerare crasă, fără îndoială, ţinută în picioare de o nevoie avidă de a ne simţi mai importanţi decât suntem ca şi naţie. Totuşi, este uimitor cum în doar 25 de ani am reuşit să ne săpăm groapa până la polul opus al spectrului mândriei naţionale. Pentru că, deşi aliotmanul nu s-a împiedicat de ciotul românesc şi Ştefan cel Mare cu siguranţă nu a fost tamponul de neclintit în faţa falnicei armate otomane, refuz totuşi să cred că realitatea istorică ne îndreptăţeşte să ne adâncim atât de tare în glodul uitării şi puţinele realizări adevărate pe care le avem.

Gânduri de acum Gânduri mediciniste Sociale

Probabil oricine a trecut sau măcar a avut o tentativă de a trece prin facultatea de medicină îşi pleacă pălăria în faţa faimei catedrei de limba engleză. Vestită pentru autosuficienţa usturătoare, pentru regulile stricte, austere, dar şi pentru lipsa totală de consideraţie faţă de limba engleză în sine. Aceasta este genul de catedră care, conştientă de lipsa ei de importanţă în cadrul unei facultăţi non-umaniste, tinde să devină un stat-în-stat şi să îşi acorde o importanţă mult mai mare decât s-ar cuveni.

Gânduri de acum Gânduri mediciniste

Astăzi am avut un flashback către cărţile de colorat ale copilăriei şi către caietele de geografie şi ştiinţele naturii pe care scriam în clasele primare. Ţineam cu stupoare în mână “atlasul” de embriologie al catedrei pe care tocmai cheltuisem însufleţit aproape trei pachete de ţi… Pardon! Treizeci de ron. Mintea mea în gândul ei era blocată pe impresia că ceea ce aveam în fața ochilor era doar pliantul și că atlasul urmează să ne parvină în curând. Probabil dacă ar fi fost corecţi şi ne-ar fi informat că dăm banii pe o carte mai subţire decât revista Mickey Mouse am fi putut să judecăm mai bine înainte să dăm banii.

Gânduri de acum Gânduri mediciniste

Noaptea s-a lăsat în jurul meu fără ca măcar să îi dau atenţie. Ceasul vechi cu cadran mare, singurul din casă care mai ştie a ticăi cadenţat scurgerea implacabilă a timpului a murit de mult. Poate că bateriile sunt moarte, poate că timpul doar s-a decis să nu mai curgă în seara asta, dar ce ştiu sigur este că simt milioanele de secunde trecute în nefiinţă ajungându-mă din urmă, trăgându-mă de tricou şi amintindu-mi că am mai făcut asta de mult prea multe ori pana acum. O cutie de Red Bull zăcând mătrăşită în coşul de gunoi, o scrumieră plină până la refuz cu mucuri obosite şi un maldăr de foi aruncate peste tot în jurul meu… Sunt în sesiune!

Gânduri de acum Gânduri mediciniste

O personalitate marcantă, mult invidiată de contemporani datorită succesului reputat în ciuda afiliaţiei politice difuze servind propriei agende, Carol Davila a venit în 1853 în România şi nu a mai plecat, schimbând total faţa societăţii, percepţia asupra nevoii de sănătate, ridicând un sistem funcţional din cenuşa rudimentarităţii medievale. Unul dintre personajele marcante ale secolului XIX la noi în ţară, a format bazele a ceea ce avea să devină o tagmă aparte a societăţii, o veritabilă pătură socială de sine stătătoare.

Gânduri de acum Gânduri mediciniste

Acum cinci ani de zile m-am dezmeticit din beţia inconştientă a anilor de liceu şi am păşit într-o nouă etapă a vieţii mele. Am fost atât de mândru de mine că am intrat la Politehnică şi priveam înainte cu speranţă la patru ani de studenţie în care voi sorbi din toate minunile despre care auzisem că le poţi trăi în aceştia. Astfel, cu hotărâre am pornit la drum căutând cu fascinaţie sâmburele de adevăr al legendelor studenţeşti. Dar cum nu chiar tot în viaţă este simetric în cel mai mic detaliu cu visele noastre, mi-am reamintit rapid motivul pentru care alesesem drumul Politehnicii şi am purces către a pune bazele carierei mele pe care facultatea avea să o complementeze prin bucata de hârtie de la final, testament al chinurilor şi frustrărilor mele de patru ani.

Gânduri de acum Gânduri mediciniste

A venit şi momentul să vorbesc despre prima sesiune de medicinist. Deşi sunt călit în focul examenelor şi am un record personal de 12 sesiuni (ceea ce nu este neapărat un lucru bun) retrăiesc din plin senzaţia de “nou”. Calc pe un teren necunoscut, simt emoţia începutului şi, deşi experienţa trecutului nu dispare, încerc să uit multe şi să o iau ca pe un nou început, pentru că sunt conştient că lucrurile stau un pic altfel: de la volumul de informaţie, la aspiraţiile personale şi atitudinea personală faţă de facultate şi faţă de ceea ce învăţ aici.

Gânduri de acum Gânduri mediciniste

De mult am vrut să stau să vorbesc despre ce înseamnă să nu te supui drumului unic în viaţă, despre ce înseamnă să realizezi la scurt drum după porţile destinului că ai ales să călătoreşti spre orizonturi către care nu eşti foarte sigur că vrei să aspiri. Mulţi oameni, odată trecuţi de această etapă definitorie care este urmarea unei facultăţi pierd curajul de a mai privi înapoi şi de a-şi mai pune întrebări. De curajul de a se întoarce şi a o lua de la capăt nici nu încape vorbă… Argumentele pot fi numeroase, unele foarte valabile dacă refuzi să priveşti problema în profunzimea sa: dorinţa de a nu fi pierdut X ani degeaba, resemnarea faţă de alegerea făcută şi orientarea către alte lucruri mai mult sau mai puţin mărunte care să umple cel puţin în aparenţă golul lăsat de dezamăgirea reprimată.

Gânduri de acum Gânduri mediciniste

Adrenalină, sudoare, încordare, durere, satisfacţie… În palmă ţii viaţa unui om. Cu o singură mişcare o poţi reteza sau o poţi salva. Pentru câteva secunde sunteţi doar tu şi el, încleştaţi într-o cadenţă a preciziei, a fineţii, dar şi a dăruirii, a empatiei, a dorinţei de a aduce un zâmbet. Între cei patru pereţi intimi ai relaţiei medic-pacient se ascund atâtea vise, atâtea idealuri, atâtea nopţi nedormite. Ai muncit jumătate de viaţă pentru a ajunge acolo, pentru a ajunge ca bisturiul tău să facă diferenţa, ca cele două vorbe pe care le spui să aline suferinţa. Ai vrut să o faci din dăruire, ai vrut să o faci pentru a schimba lumea în mai bine, pentru a aduce un zâmbet pe faţa celor care nu mai au speranţă, ai făcut-o pentru liniştea cu care adormi noaptea ştiind că pentru câteva ore ai fost Dumnezeu. Ai muncit şi ai luptat visând mereu la acelaşi şi acelaşi lucru, visând la momentul în care vei fi tu regele balului în lumina reflectorului dansând inefabilul dans al vieţii şi al morţii.

Gânduri de acum Gânduri mediciniste