Tag: <span>represii</span>

Acum cinci ani de zile m-am dezmeticit din beţia inconştientă a anilor de liceu şi am păşit într-o nouă etapă a vieţii mele. Am fost atât de mândru de mine că am intrat la Politehnică şi priveam înainte cu speranţă la patru ani de studenţie în care voi sorbi din toate minunile despre care auzisem că le poţi trăi în aceştia. Astfel, cu hotărâre am pornit la drum căutând cu fascinaţie sâmburele de adevăr al legendelor studenţeşti. Dar cum nu chiar tot în viaţă este simetric în cel mai mic detaliu cu visele noastre, mi-am reamintit rapid motivul pentru care alesesem drumul Politehnicii şi am purces către a pune bazele carierei mele pe care facultatea avea să o complementeze prin bucata de hârtie de la final, testament al chinurilor şi frustrărilor mele de patru ani.

Gânduri de acum Gânduri mediciniste

De mult am vrut să stau să vorbesc despre ce înseamnă să nu te supui drumului unic în viaţă, despre ce înseamnă să realizezi la scurt drum după porÅ£ile destinului că ai ales să călătoreÅŸti spre orizonturi către care nu eÅŸti foarte sigur că vrei să aspiri. MulÅ£i oameni, odată trecuÅ£i de această etapă definitorie care este urmarea unei facultăţi pierd curajul de a mai privi înapoi ÅŸi de a-ÅŸi mai pune întrebări. De curajul de a se întoarce ÅŸi a o lua de la capăt nici nu încape vorbă… Argumentele pot fi numeroase, unele foarte valabile dacă refuzi să priveÅŸti problema în profunzimea sa: dorinÅ£a de a nu fi pierdut X ani degeaba, resemnarea faţă de alegerea făcută ÅŸi orientarea către alte lucruri mai mult sau mai puÅ£in mărunte care să umple cel puÅ£in în aparenţă golul lăsat de dezamăgirea reprimată.

Gânduri de acum Gânduri mediciniste