Tag: <span>etti</span>

Rapid au trecut anii… Suntem oameni mari acum, am lăsat în urmă ce au fost anii studenţiei, bucuria dimineţilor petrecute la cafea în Jeg, grăbiţi să nu ratăm examenul, sandvişurile calde pe care le primeam când dormeam în cămin prefăcându-mă că învăţ pentru încă un examen… Încă o dimineaţă în care primul lucru pe care îl auzeam era tonul acela de alarmă pe care încă îl urăsc.

Oameni care mi-au schimbat viaţa

Pentru prima oară în multe zile este răcoare. O văd infiltrându-se în rafale printre frunze, o respir adânc, o sorb împreună cu berea ce mă însoţeşte. Sticla rece stă de veghe, broboane reci scurgându-se de-a lungu-i inundând lemnul mesei. Tomiţă motanul se întinde şi dă să iasă afară la o gură de aer, dar se răzgândeşte brusc. Din boxe se aude pentru a treia oară pe ziua de astăzi Rage Against The Machine, un imn probabil potrivit pentru sufletele ce îşi beau în jurul meu anii de studenţie blamând sistemul pentru propriile lor eşecuri, dar fericiţi că a mai trecut încă o sesiune.

Gânduri de acum

Stau singur şi mă întreb când au zburat anii, când s-au scurs primăverile printre crăpăturile din cadranul ceasului, unde am fost şi unde am ajuns. Filă după filă, calendarul din perete s-a subţiat fiind înlocuit cu unul nou ca o perpetuă, ciclică măsură a puterii timpului de a săpa în stânca vieţilor noastre. Cinci ani de zile s-au dus şi nu ştiu unde, pe ce, pentru ce. Ce am făcut, de ce nu am plecat, de ce sunt tot aici, înscris într-un cerc vicios al dorinţei arzânde de a renunţa care mi-a măcinat puţin câte puţin voinţa şi elanul de a perpetua o minciună până la punctul în care simt că nu mai am puterea să mai suport, să mai înghit, să tolerez a fi ceea ce nu îmi doresc doar de dragul de a nu pierde timpul risipit.

Gânduri de acum

Acum cinci ani de zile m-am dezmeticit din beţia inconştientă a anilor de liceu şi am păşit într-o nouă etapă a vieţii mele. Am fost atât de mândru de mine că am intrat la Politehnică şi priveam înainte cu speranţă la patru ani de studenţie în care voi sorbi din toate minunile despre care auzisem că le poţi trăi în aceştia. Astfel, cu hotărâre am pornit la drum căutând cu fascinaţie sâmburele de adevăr al legendelor studenţeşti. Dar cum nu chiar tot în viaţă este simetric în cel mai mic detaliu cu visele noastre, mi-am reamintit rapid motivul pentru care alesesem drumul Politehnicii şi am purces către a pune bazele carierei mele pe care facultatea avea să o complementeze prin bucata de hârtie de la final, testament al chinurilor şi frustrărilor mele de patru ani.

Gânduri de acum Gânduri mediciniste

De mult am vrut să stau să vorbesc despre ce înseamnă să nu te supui drumului unic în viaţă, despre ce înseamnă să realizezi la scurt drum după porţile destinului că ai ales să călătoreşti spre orizonturi către care nu eşti foarte sigur că vrei să aspiri. Mulţi oameni, odată trecuţi de această etapă definitorie care este urmarea unei facultăţi pierd curajul de a mai privi înapoi şi de a-şi mai pune întrebări. De curajul de a se întoarce şi a o lua de la capăt nici nu încape vorbă… Argumentele pot fi numeroase, unele foarte valabile dacă refuzi să priveşti problema în profunzimea sa: dorinţa de a nu fi pierdut X ani degeaba, resemnarea faţă de alegerea făcută şi orientarea către alte lucruri mai mult sau mai puţin mărunte care să umple cel puţin în aparenţă golul lăsat de dezamăgirea reprimată.

Gânduri de acum Gânduri mediciniste