PEPSI!

Noaptea s-a lăsat în jurul meu fără ca măcar să îi dau atenţie. Ceasul vechi cu cadran mare, singurul din casă care mai ştie a ticăi cadenţat scurgerea implacabilă a timpului a murit de mult. Poate că bateriile sunt moarte, poate că timpul doar s-a decis să nu mai curgă în seara asta, dar ce ştiu sigur este că simt milioanele de secunde trecute în nefiinţă ajungându-mă din urmă, trăgându-mă de tricou şi amintindu-mi că am mai făcut asta de mult prea multe ori pana acum. O cutie de Red Bull zăcând mătrăşită în coşul de gunoi, o scrumieră plină până la refuz cu mucuri obosite şi un maldăr de foi aruncate peste tot în jurul meu… Sunt în sesiune!

Ochii îmi fug în mişcări repetitive peste rânduri scrise mic, printre abrevieri cu totul noi, peste noţiuni specifice unui nou ciclu. Printre fosfolipide şi proteine membranare se strecoară câte un gând răzleţ, rătăcit printre tehnicalităţi biologice, precum un fir de iarbă prin zăpada iernii, o privire scurtă dincolo de fereastra aburită a termenilor ştiinţifici, o rază de lumină într-o încăpere luminată difuz de o amărâtă lampă de birou. Şi subit am realizat că am mai fost pe aici. Am realizat că am acumulat experienţa a 14 sesiuni la viaţa mea, unele mai reuşite, altele omorâte din faşă, dar fără îndoială capitole în romanul vieţii mele de student. Mă gândesc la cei din jurul meu, prieteni, colegi, abia obişnuiţi cu şocul stress-ului primei sesiuni de restanţe, iar eu, refuzând a schiţa orice urmă de teamă, mă afund în studiu. Probabil pentru prima oară în viaţă îmi petrec perioada sesiunii de restanţe învăţând cu adevărat, chinuindu-mă realmente să promovez examenele ratate. Este ceva cât se poate de nou, dar cât se poate de plăcut, iar senzaţia de uşurare atunci când realizezi că materia este de fapt uşoară şi plăcută dacă doar faci efortul de a o citi şi a o înţelege este incomparabilă.

Zâmbind satisfăcut către foaia galbenă cu subiecte rezolvate alung gândurile răzleţe şi mă canalizez. În fundal cântă în surdină Edith Piaf, Nat King Cole, Dean Martin şi alte nume capabile a îmi induce starea de calm necesară pentru a mă concentra asupra foiţei interne a bistratului lipidic. Fosfatidiletanolamine, fosfatidilserine, fosfatidilinozitol, aş bea un Pepsi rece la cutie.

Be First to Comment

Leave a Reply