Noaptea s-a lăsat în jurul meu fără ca măcar să îi dau atenție. Ceasul vechi cu cadran mare, singurul din casă care mai știe a ticăi cadențat scurgerea implacabilă a timpului a murit de mult. Poate că bateriile sunt moarte, poate că timpul doar s-a decis să nu mai curgă în seara asta, dar ce știu sigur este că simt milioanele de secunde trecute în neființă ajungându-mă din urmă, trăgându-mă de tricou și amintindu-mi că am mai făcut asta de mult prea multe ori pana acum. O cutie de Red Bull zăcând mătrășită în coșul de gunoi, o scrumieră plină până la refuz cu mucuri obosite și un maldăr de foi aruncate peste tot în jurul meu… Sunt în sesiune!
Tag: <span>sesiune</span>
A venit și momentul să vorbesc despre prima sesiune de medicinist. Deși sunt călit în focul examenelor și am un record personal de 12 sesiuni (ceea ce nu este neapărat un lucru bun) retrăiesc din plin senzația de “nou”. Calc pe un teren necunoscut, simt emoția începutului și, deși experiența trecutului nu dispare, încerc să uit multe și să o iau ca pe un nou început, pentru că sunt conștient că lucrurile stau un pic altfel: de la volumul de informație, la aspirațiile personale și atitudinea personală față de facultate și față de ceea ce învăț aici.