Trecut, prezent, viitor… Cele trei instanțe la care ne raportăm existența, trei ipostaze ale ființei noastre în raport cu atât de neînțelesul concept al timpului. Viața noastră se desfășoară de-a lungul unei plăpânde linii pe care singuri ne-o trasăm pe ființa noastră cu creionul propriilor noastre fapte. Noi suntem artizanii propriei concepții asupra idealului.
Tag: <span>regret</span>
Lumina timidă a lumânării îmbăta întunericul încăperii cu iluzia unui refugiu din calea nopții. Pe parchetul îmbătrânit zgomotele pașilor completau cadențat ritmurile stricte ale tango-ului ce se aude în fundal. Un tablou de un romantism tăcut pe care stai și îl privești de la o masă îndepărtată, la capătul paharului în care se topesc două cuburi de gheață peste pământiul transparent al whisky-ului uitat. Pufăi cu putere dintr-o țigară și simt cum mă străpungi cu privirea, dar știi că nu mă pot uita acum la tine.
Ceasul din perete bate noaptea jumătate. Ascuns în conul său de umbră privește întunericul numărând răbdător secundă după secundă după secundă… Mut în agonia sa de plictiseală, cu doar un reflex tic-tac își anunță viața în surdină. Monitorul pâlpâie timid în camera îmbâcsită, îngreunată de fum de țigară. Privesc adânc printre linii de cod, mă doare capul, tânjesc după pastila de antinevralgic ce stă uitată pe birou. Ochii mi se închid, dar nu vreau să mă culc.
Mă simt amețit… Mai mult, simt că plutesc pe norișori pufoși. Sunetele din jurul meu au o rezonanță familiară, le aud, le recunosc, dar în același timp îmi par atât de străine. Sunt sclav la Demonul Alcool, din nou… Din nou îmi simt mințile zburând către alte orizonturi… La ce mă gândesc eu când mă cuprinde aburul subtil al alcoolului?