Tag: prietenie

Rapid au trecut anii… Suntem oameni mari acum, am lăsat în urmă ce au fost anii studenţiei, bucuria dimineţilor petrecute la cafea în Jeg, grăbiţi să nu ratăm examenul, sandvişurile calde pe care le primeam când dormeam în cămin prefăcându-mă că învăţ pentru încă un examen… Încă o dimineaţă în care primul lucru pe care îl auzeam era tonul acela de alarmă pe care încă îl urăsc.

Oameni care mi-au schimbat viaţa

Mai ţii minte când eram tineri prinşi în reveria adolescentină a vieţii de liceu? Mai ţii minte toate planurile pe care le aveam, toate idealurile spre care speram, toate greşelile pe care ni le-am iertat şi toate berile pe care le-am împărţit? În hruba întunecată cu sobă pe lemne, unde iarna doar paharul de vodka din faţă ne mai încălzea când flăcările uitau să mai ardă, râsetele noastre acopereau acordurile black metal ce răsunau din boxa de deasupra noastră.

Gânduri de acum

Gând la gând

Liniştea care se lasă se umple de atâta înţeles atunci când privirile noastre se întâlnesc. Fie că suntem aşezaţi pe două fotolii gemene privind atent la seriale tâmpite, fie că stăm tolăniţi în pat privind la un film serios piperat cu comentarii nesolicitate din partea mea, fie că stăm şi ascultăm melodii penale din tinereţile noastre tumultoase sau pur şi simplu că stăm şi vorbim despre ceea ce ne doare, m-am obişnuit atât de tare să o am lângă mine, să fie o parte din viaţa mea.

Oameni care mi-au schimbat viaţa

Trăiesc şi retrăiesc. Îmi trasez linii unind puncte numerotate ca într-o carte cu jocuri de copii, căutând drumul cel mai scurt din punctul în care mă aflu până în următorul. Uneori mai şi ocolesc, ca să mai trag de timp. Îmi place acest joc, nu mă grăbesc să termin desenul să văd ce se ascunde în spatelor punctelor aglomerate pe fila albă. Uneori mă întorc prin puncte mai vechi, mai mult din greşeală şi totuşi de obicei intenţionat. Pentru că aşa vreau eu. Pentru că vreau să mai revizitez acele momente importante când am atins câte un punct cu număr rotund, sau acele momente în care am unit din greşeală două puncte care nu erau consecutive. Mi-aş dori să pot şterge şi să îndrept greşeala, să iasă la final un desen magnific, fără greşeli, dar din păcate m-am apucat să îl completez cu pixul.

Gânduri de acum

Simt cum acoperişul nopţii mă învăluie. Mă simt ascuns şi singur într-o mare de întuneric. Mă simt rece, simt cum fiecare centimetru al trupului meu tremură. Caut cu privirea o cale de ieşire, dar nu pot decât să bâjbâi după ceva… Ceva a cărui formă, aură şi culoare nu le cunosc. Ceva care simt că ar trebui să fie acolo dar nu pot să îmi dau seama cum ar trebui să arate. Simt că mă depărtez uşor de tot ceea ce mi-era drag, simt răceala celorlalţi, falsitatea companiei lor reflectată în priviri terne, în sclipiri înfundate de obidă. Cumva simt că ar trebui să mă ridic la un alt nivel, să îmi depăşesc condiţia de acum. Să pot să fiu un om normal, să pot readuce în ochii lor bucuria de a mă vedea în preajma lor.

Groapa imundă

Stăm singuri într-o tavernă ruptă dintr-un vechi basm urban. Contemplăm sticla ce se înalţă fără suflet înaintea noastră, iar prin întunecatul lichid dinăuntru începem să privim lung, parcă dincolo de timp. Într-o vreme a tinereţii, unde alături de noi la aceeaşi masă stăteau înghesuiţi alţi zece oameni, zece prieteni, zece camarazi. Unde s-au dus aceia? De ce acum când privim în jur vedem aceeaşi bodegă neschimbată, dar cu totul alte feţe. La alte mese, alţi zece camarazi îşi mărturisesc prietenia eternă la buza unei sticle de bere. Iar noi contemplăm fantomele trecutului din sticla fără viaţă.

Groapa imundă