Tag: vise

8

Copilul stătea în faţa porţilor tremurând. Privea nedumerit, temător şi îndurerat la cei ce îl priveau de pe partea cealaltă. Unii îl priveau cu ură, unii râdeau pe sub mustăţi, alţii îl compătimeau şi câţiva îi aruncau priviri calde. Era gol, imaculat în sinceritatea lui murdară. Hainele sale stăteau într-o grămadă lângă el, atât de curate pe lângă trupul său murdar, noroi întărit în jurul gleznelor, tăieturi şi julituri în jurul genunchilor şi mâinile murdare de sânge şi pământ. Se simţea privit, cercetat, examinat, dar cumva îi plăcea. În fond, alegerea fusese a lui. Păşi cu paşi timizi către porţile care se deshideau încet în faţa lui.

Gânduri de acum

Întinsă pe o dală ce marca marginea locului de joacă fetiţa privea în sus cu o figură afectată. Lângă ea un băieţel îi palpa abdomenul şi o întreba unde o doare. Avea un clopoţel prins cu o bucată de aţă de cusut pe care o furase de la mama lui cu care ausculta bătăile imaginare ale inimii ei. Îi prescrise un tratament pentru o boală inventată. Fetiţa nu era mulţumită, nu îi plăcea cum sună. Dar se ridică, îi mulţumi şi se duse mai incolo. În spatele unei dale ceva mai mari două fete chicoteau în faţa unor maldăre de pietricele colorate. Erau adunate în grămăjoare, dupa formă, culoare şi mărime. Primiră câteva frunze pe post de bani şi îi intinseră bolnavei panaceele căutate. Ea se făcu că le înghite şi deodată se simţi mai bine. Jocul se terminase şi un altul putea să înceapă.

Gânduri de acum

Cerul s-a rupt în două, despărţit de o lance roşiatică. Geamurile întunecate ale blocului alăturat se luminau timid unul câte unul. Dintr-un copac o cioară se ridică săgetând orizontul meu. Îmi încleştez degetele în jurul filtrului de parcă aş vrea să îi storc ultima zvâcnire din viaţă şi îl îndrept fără să mă gândesc de două ori către scrumiera plină. Împreunată cu surorile ei, ţigara sfârâie uşor şi îşi dă duhul sub puterea apăsării mele. Iar s-a făcut dimineaţă. Încă o noapte pe care am pierdut-o făcând naiba ştie ce. Nici eu nu mai ştiu.

Povestioare

Mai ţii minte când eram tineri prinşi în reveria adolescentină a vieţii de liceu? Mai ţii minte toate planurile pe care le aveam, toate idealurile spre care speram, toate greşelile pe care ni le-am iertat şi toate berile pe care le-am împărţit? În hruba întunecată cu sobă pe lemne, unde iarna doar paharul de vodka din faţă ne mai încălzea când flăcările uitau să mai ardă, râsetele noastre acopereau acordurile black metal ce răsunau din boxa de deasupra noastră.

Gânduri de acum