8

Copilul stătea în faţa porţilor tremurând. Privea nedumerit, temător şi îndurerat la cei ce îl priveau de pe partea cealaltă. Unii îl priveau cu ură, unii râdeau pe sub mustăţi, alţii îl compătimeau şi câţiva îi aruncau priviri calde. Era gol, imaculat în sinceritatea lui murdară. Hainele sale stăteau într-o grămadă lângă el, atât de curate pe lângă trupul său murdar, noroi întărit în jurul gleznelor, tăieturi şi julituri în jurul genunchilor şi mâinile murdare de sânge şi pământ. Se simţea privit, cercetat, examinat, dar cumva îi plăcea. În fond, alegerea fusese a lui. Păşi cu paşi timizi către porţile care se deshideau încet în faţa lui.

Mulţimea îi făcu loc şi o cărare se deschise în faţa-i. Mergea încet, parcă examinându-i şi el pe cei din jur, privindu-se din când în când în oglinzile aşezate din loc în loc. Nu era sigur dacă îi place ce vede, dar cu certitudine era chiar el. Din când în când câte o mână din mulţime îi întindea haine noi, dar le refuza politicos şi mergea mai departe. Unii încă mai râdeau, unii începuseră să plece, mulţimea se subţia în jurul lui, deşi unii încă îl mai urmăreau cu interes. Simţea cum se schimbă. În fiecare nouă oglindă se vedea pe el, dar puţin câte puţin diferit.

În jur se înălţau blocurile unui oraş uitat, din loc în loc presărată câte o casă veche ce stătea să se dărâme. Uneori câte o bunică îi făcea cu mâna sau câte un tramvai îi tăia calea ducând călători grăbiţi către casele lor. Uneori se trezea înghiontit din mulţime şi realiza că se afundase în visare şi că mersese urmărind himere, împiedicându-se, lovindu-se de alţii. Se redresa şi continua cu fantoma visului pierdut suflându-i în ceafă.

Nu ÅŸtia cât a mers aÅŸa, dar la un moment dat în oglindă era parcă alt om. ÃŽn spatele ochilor simÅ£ea aceeaÅŸi inimă bătând, degetele parcă erau un pic mai bătătorite ÅŸi barba mai mare, clar era el, dar nu acelaÅŸi care păşise pe porÅ£ile larg deschise, gol, timid, îndurerat oferindu-se în tot concretul lui celorlalÅ£i. Pe marginea cărării o bornă simplă pe care stătea scris cu vopsea neagră “8”. Se uită lung la ea ÅŸi simÅ£i că ceva lipseÅŸte. O ridică din lăcaÅŸul ei ÅŸi o răsturnă pe o parte. Zâmbi satisfăcut ÅŸi îşi continuă drumul către infinit.

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *