Tag: <span>creatie</span>

8

Copilul stătea în faţa porţilor tremurând. Privea nedumerit, temător şi îndurerat la cei ce îl priveau de pe partea cealaltă. Unii îl priveau cu ură, unii râdeau pe sub mustăţi, alţii îl compătimeau şi câţiva îi aruncau priviri calde. Era gol, imaculat în sinceritatea lui murdară. Hainele sale stăteau într-o grămadă lângă el, atât de curate pe lângă trupul său murdar, noroi întărit în jurul gleznelor, tăieturi şi julituri în jurul genunchilor şi mâinile murdare de sânge şi pământ. Se simţea privit, cercetat, examinat, dar cumva îi plăcea. În fond, alegerea fusese a lui. Păşi cu paşi timizi către porţile care se deshideau încet în faţa lui.

Gânduri de acum

Oraşul meu se înalţă măreţ pe sub ceruri senine. Oraşul meu are clădiri înalte, are străzi asfaltate, benzi duble, are semafoare, parcuri, grădini, terase şi felinare stradale. Oraşul meu este construit în jurul unei fântâni eterne ce străluceşte hipnotic sub razele soarelui, risipindu-se în picături fine ce se aruncă sinucigaş pe marginile-i marmorate şi pe asfaltul încins. Oraşul meu mi l-am clădit cu mâna mea, i-am dat puterea de a se dezvolta, i-am dat lumină, i-am dat electricitate, i-am dat zile senine şi călduroase.

Gânduri de acum

Să ne întoarcem capul pentru un moment în altă parte. Oare ceea ce rămâne în spatele nostru se pierde în nefiinţă? Oare dacă ne întoarcem privirea înapoi totul este aşa cum era? Oare dacă atingi mâna cuiva ea este cu adevărat acolo? Sau doar asta ne dorim noi să simţim? Oare realitatea este absolută sau ne-o creem noi înşine?

Groapa imundă