Tag: <span>sentiment</span>

Astăzi te-am văzut după multe zile de gânduri răzleÅ£e, de stat imaginându-mi ce-ar fi fost dacă totul ar fi decurs altfel. Erai în faÅ£a mea, erai tu ÅŸi doar tu. ÃŽn spatele unei măşti ieftine mi-am ascuns nevoia de a te mai lua odată de mână, de a te strânge la piept ÅŸi de a-mi aminti de serile petrecute împreună. Dar nu am avut curaj, îmi este teamă. ÃŽmi este teamă să nu o iau iar de la capăt, îmi este teamă să nu intru iarăşi în acelaÅŸi cerc vicios. Å¢i-am cerut mai mult decât îmi poÅ£i da sau decât crezi tu că îmi poÅ£i da ÅŸi totuÅŸi… TotuÅŸi când te-am văzut în faÅ£a uÅŸii aÅŸ fi vrut să te opresc, dar nu am ÅŸtiut cum… AÅŸ mai fi vrut să te sărut odată, să te mai simt măcar pentru câteva secunde cum te-am simÅ£it în acest timp pe care l-am petrecut împreună. Paharul tău mă veghează, gol, de pe masă, amintindu-mi că poate n-ar fi trebuit să mă ascund…

Povestioare

24

Pe perete ceasul stă neclintit, limbile sale singurul mesager al trecerii timpului. Tic-tac în surdină, secundele se scurg precum picăturile de laudanum dintr-o sticlă aproape terminată. Mereu circular, mereu întorcându-se de unde a plecat pentru un nou început, altundeva, pentru altcineva, repetitiv, dar niciodată monoton, tic-tac ceasul cântă tactul cadenţat al vieţii. Secunde devin minute, devin ore, devin zile, devin luni şi ani şi secole pe nesimţite, timpul merge veşnic înainte pe o autostradă cu sens unic.

Gânduri de acum

Åži totuÅŸi se învârte… Limba ceasului rotindu-se nerăbdătoare să ajungă iar de unde a plecat ÅŸi să o ia de la capăt, omul ce aÅŸteaptă nerăbdător trenul destinului rotindu-ÅŸi privirea nedumerită către împrejurimile atât de cunoscute, autostrada vieÅ£ii ce porneÅŸte si se termină în acelaÅŸi loc, dar de fiecare dată pasagerii-s alÅ£ii… Toate se înscriu în circularitatea universală ce pare a ne guverna existenÅ£ele efemere ÅŸi neînsemnate.

Groapa imundă