Tag: <span>sentiment</span>

Astăzi te-am văzut după multe zile de gânduri răzleţe, de stat imaginându-mi ce-ar fi fost dacă totul ar fi decurs altfel. Erai în faţa mea, erai tu şi doar tu. În spatele unei măşti ieftine mi-am ascuns nevoia de a te mai lua odată de mână, de a te strânge la piept şi de a-mi aminti de serile petrecute împreună. Dar nu am avut curaj, îmi este teamă. Îmi este teamă să nu o iau iar de la capăt, îmi este teamă să nu intru iarăşi în acelaşi cerc vicios. Ţi-am cerut mai mult decât îmi poţi da sau decât crezi tu că îmi poţi da şi totuşi… Totuşi când te-am văzut în faţa uşii aş fi vrut să te opresc, dar nu am ştiut cum… Aş mai fi vrut să te sărut odată, să te mai simt măcar pentru câteva secunde cum te-am simţit în acest timp pe care l-am petrecut împreună. Paharul tău mă veghează, gol, de pe masă, amintindu-mi că poate n-ar fi trebuit să mă ascund…

Povestioare

24

Pe perete ceasul stă neclintit, limbile sale singurul mesager al trecerii timpului. Tic-tac în surdină, secundele se scurg precum picăturile de laudanum dintr-o sticlă aproape terminată. Mereu circular, mereu întorcându-se de unde a plecat pentru un nou început, altundeva, pentru altcineva, repetitiv, dar niciodată monoton, tic-tac ceasul cântă tactul cadenţat al vieţii. Secunde devin minute, devin ore, devin zile, devin luni şi ani şi secole pe nesimţite, timpul merge veşnic înainte pe o autostradă cu sens unic.

Gânduri de acum

Şi totuşi se învârte… Limba ceasului rotindu-se nerăbdătoare să ajungă iar de unde a plecat şi să o ia de la capăt, omul ce aşteaptă nerăbdător trenul destinului rotindu-şi privirea nedumerită către împrejurimile atât de cunoscute, autostrada vieţii ce porneşte si se termină în acelaşi loc, dar de fiecare dată pasagerii-s alţii… Toate se înscriu în circularitatea universală ce pare a ne guverna existenţele efemere şi neînsemnate.

Groapa imundă