Tag: ratiune

Astăzi te-am văzut după multe zile de gânduri răzleţe, de stat imaginându-mi ce-ar fi fost dacă totul ar fi decurs altfel. Erai în faţa mea, erai tu şi doar tu. În spatele unei măşti ieftine mi-am ascuns nevoia de a te mai lua odată de mână, de a te strânge la piept şi de a-mi aminti de serile petrecute împreună. Dar nu am avut curaj, îmi este teamă. Îmi este teamă să nu o iau iar de la capăt, îmi este teamă să nu intru iarăşi în acelaşi cerc vicios. Ţi-am cerut mai mult decât îmi poţi da sau decât crezi tu că îmi poţi da şi totuşi… Totuşi când te-am văzut în faţa uşii aş fi vrut să te opresc, dar nu am ştiut cum… Aş mai fi vrut să te sărut odată, să te mai simt măcar pentru câteva secunde cum te-am simţit în acest timp pe care l-am petrecut împreună. Paharul tău mă veghează, gol, de pe masă, amintindu-mi că poate n-ar fi trebuit să mă ascund…

Povestioare

24

Pe perete ceasul stă neclintit, limbile sale singurul mesager al trecerii timpului. Tic-tac în surdină, secundele se scurg precum picăturile de laudanum dintr-o sticlă aproape terminată. Mereu circular, mereu întorcându-se de unde a plecat pentru un nou început, altundeva, pentru altcineva, repetitiv, dar niciodată monoton, tic-tac ceasul cântă tactul cadenţat al vieţii. Secunde devin minute, devin ore, devin zile, devin luni şi ani şi secole pe nesimţite, timpul merge veşnic înainte pe o autostradă cu sens unic.

Gânduri de acum

Om suflet. Suflet om. Om şi suflet. Suflet de om. Raţiune şi simţire. Trup şi pasiune. Înşiruire nonsensică de termeni. Şi iată că am inventat un nou cuvânt, lucrând în afara DEX-ului pentru a-mi exprima ideile. Ce este sufletul şi ce ne face oameni? O întrebare atât de puerilă aruncată într-un vad de nesfârşit nonsens. Prin termenul de om ne autocaracterizăm ca specie de fiinţă vie, neinclusă în Atlasul Zoologic – de asemenea plăsmuire proprie a spiritului nostru intruziv pe care plastic îl denumim “sete de cunoaştere” – şi în care nu ne dorim a fi încadraţi în regnul din care inevitabil facem parte ca şi lege fundamentală a naturii, deoarece ne considerăm superiori.

Groapa imundă