Tag: <span>inutilitate</span>

Și totuși se învârte… Limba ceasului rotindu-se nerăbdătoare să ajungă iar de unde a plecat și să o ia de la capăt, omul ce așteaptă nerăbdător trenul destinului rotindu-și privirea nedumerită către împrejurimile atât de cunoscute, autostrada vieții ce pornește si se termină în același loc, dar de fiecare dată pasagerii-s alții… Toate se înscriu în circularitatea universală ce pare a ne guverna existențele efemere și neînsemnate.

Groapa imundă

Și m-am născut… Și ce? Încă o pereche de ochi să observe mizeria în care se bălăcărește acest univers decadent ce se numește umanitate. Încă un nas să miroasă descompunerea morală și sufletească a societății înconjurătoare și a fiecărui element component în parte, fiecare cu mirosul lui specific. Încă o pereche de urechi să asculte marșul funebru a ceea ce a însemnat odată demnitate. Încă o gură să vorbească în gol la oglinzi reci și nepăsătoare, să își urle revolta împotriva direcției în care a apucat-o omul ca specie, din străfundul prăpastiei fără fund. Încă un set de papile gustative ca să guste amarul reîntoarcerii lente, dar iminente la animalitate. Încă o epidermă să îmbrace un suflet pierdut într-o aglomerație grăbită către un destin incert, în care fiecare se înghesuie și își dă coate să aibă un loc cât mai în față la spectacolul propriei distrugeri, să simtă aspritatea dureroasă a lipsei de sentimente. Și astfel pornesc la drum cu toate simțurile înăbușite de presimțirea iminentei decăderi în uitarea dureroasă a timpului cosmic.

Groapa imundă