Eppur si muove

Åži totuÅŸi se învârte… Limba ceasului rotindu-se nerăbdătoare să ajungă iar de unde a plecat ÅŸi să o ia de la capăt, omul ce aÅŸteaptă nerăbdător trenul destinului rotindu-ÅŸi privirea nedumerită către împrejurimile atât de cunoscute, autostrada vieÅ£ii ce porneÅŸte si se termină în acelaÅŸi loc, dar de fiecare dată pasagerii-s alÅ£ii… Toate se înscriu în circularitatea universală ce pare a ne guverna existenÅ£ele efemere ÅŸi neînsemnate.

Stau seara ÅŸi privesc întunericul… ÃŽi contemplu fiecare centimetru de nimicnicie, fiecare pixel mort în spatele căruia se ascunde ceva… ceva ce pot atinge, ceva de care mă lovesc, dar pe care nu îl pot vedea. O bucată mare de materie care s-a învăluit într-un capod neguros de necunoscut. Åži mă gândesc ce mi se va înfăţiÅŸa odată ce această îmbrăcăminte neagră se va ridica. Oare mă voi trezi din nou în acelaÅŸi loc din care am pornit?

Oare trăirile mele vor fi aceleaşi, oare tot ce am trăit până acum a fost doar un exerciţiu fatidic al destinului de a mă amăgi, de a mă face să cred că poate fi altfel, doar pentru a mă aduce înapoi la stadiul iniţial? Nu pot să îmi dau seama sau să mă dezmeticesc din această reverie contemplativă a propriei existenţe. Încerc să îmi analizez paşii bâjbâiţi prin întuneric, lovindu-mă de frânturile de materie ce se ascund în spatele necunoscutului, să văd unde şi cu ce am greşit, unde am făcut o întoarcere bruscă ce m-a ghidat înapoi către acelaşi punct de pornire.

ÃŽncerc să deschid ochii, să mă conving că în faÅ£a descoperirii sensului propriei existenÅ£e nu mi-am pus singur un paravan de nepătruns. Dar totul în faÅ£a mea continuă să fie negură ÅŸi nesiguranţă. Vreau să îmi dau seama ÅŸi să-mi amintesc unde voiam de fapt să ajung, unde s-a produs deviaÅ£ia traiectoriei dintre punctul A ÅŸi punctul B, între pornire ÅŸi destinaÅ£ie. Mă gândesc, procesez, analizez, evaluez, păşesc, bâjbâi, ating, mă împiedic, ameÅ£esc, cad, mă ridic, iar mă gândesc, procesez, îmi pierd direcÅ£ia, nu simt nimic, iar cad… pradă unui drum haotic prin neant.

Åži totuÅŸi, Pământul se învârte. Åži acolo unde a fost noapte în curând va răsări din nou soarele ÅŸi va începe o nouă zi. Mă aÅŸez cuminte ÅŸi încetez a mă mai gândi la ce a fost. Las uitării calcule de traiectorii, evaluări probabilistice ÅŸi gânduri sumbre despre inutilitatea încercării de a găsi o cale dreaptă într-o existenţă circulară. Mă întind, închid ochii ÅŸi mă culc. Cred că voi aÅŸtepta lumina ÅŸi voi mai încerca odată…

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *