Tag: instinct

War…
War never changes…
Since the dawn of human kind, when our ancestors first discovered the killing path with rock and bone, blood has been spilled in the name of everything, from God, to justice, to simple psychotic rage.

Războiul, vărsarea de sânge, futilitatea benevolenţei, toate caracteristici codate adânc în genomul nostru. De la începutul istoriei noastre scurte pe această lume am reuşit să transformăm orice într-o cauză nobilă, o cauză pentru care merită să luptăm, să vărsăm sângele tuturor celor care nu s-au aliniat la aceasta. Fie că am ucis în numele lui Dumnezeu, în numele dreptăţii, în legitimă apărare, sau pur şi simplu dintr-o dorinţă cotropitoare de a avea cât mai mult, de a ne descărca ura şi frustrările, războaiele au fost parte din existenţa noastră, o modalitate simplă de a-i obliga pe alţii să se alinieze la credinţele şi convingerile noastre sau pur şi simplu de a-i constrânge să ne ofere acces la resursele acestora.

Gânduri de acum

Om suflet. Suflet om. Om şi suflet. Suflet de om. Raţiune şi simţire. Trup şi pasiune. Înşiruire nonsensică de termeni. Şi iată că am inventat un nou cuvânt, lucrând în afara DEX-ului pentru a-mi exprima ideile. Ce este sufletul şi ce ne face oameni? O întrebare atât de puerilă aruncată într-un vad de nesfârşit nonsens. Prin termenul de om ne autocaracterizăm ca specie de fiinţă vie, neinclusă în Atlasul Zoologic – de asemenea plăsmuire proprie a spiritului nostru intruziv pe care plastic îl denumim “sete de cunoaştere” – şi în care nu ne dorim a fi încadraţi în regnul din care inevitabil facem parte ca şi lege fundamentală a naturii, deoarece ne considerăm superiori.

Groapa imundă