Tag: parinti

Plutesc pe un nor al meu ce se lasă purtat de vânt pe aripi de mister, peste case, peste şesuri. Printre munţi plini de zăpadă zbor într-un lent monoton si calm, văd florile de colţ singure pe stânci aplecându-se peste văi şi hăuri dorindu-şi ţi ele să fie acolo jos cu celelalte flori, văd floarea soarelui întorcându-şi privirea după raze calde de lumină ce străpund azurul unei noi dimineţi de vară. Văd cum bruma se formează în jurul meu, văd fulgii de zăpadă care stau zgribuliţi în castelul lor de gheaţă şi nu mai vor să cadă, văd ploile sub mine şi aplec mâna să sorb din primele lacrimi ale norilor.

Groapa imundă

Amintirile mele, amintirile tale, amintirile noastre, amintirile lor, amintirile tuturor, poate undeva, de-a lungul poveştii lor ce se desfăşoară tacit în minţile noastre, se intersectează. Poate ne cunoaştem, poate ne-am cunoscut, poate eram prieteni în copilărie, iar acum trecem unul pe lângă celălalt pe stradă şi nici nu ne cunoaştem. Amintiri rămase în subconştient dar parcă desprinse din altă viaţă, din viaţa şi experienţa altora. Timpul trece peste praful micilor relaţii copilăreşti, îşi pune piciorul în el, se joacă, şterge dâra ce-am lăsat-o şi trece mai departe fără a privi înapoi.

Pe uliţe de poveste