Departe

Plutesc pe un nor al meu ce se lasă purtat de vânt pe aripi de mister, peste case, peste şesuri. Printre munţi plini de zăpadă zbor într-un lent monoton si calm, văd florile de colţ singure pe stânci aplecându-se peste văi şi hăuri dorindu-şi ţi ele să fie acolo jos cu celelalte flori, văd floarea soarelui întorcându-şi privirea după raze calde de lumină ce străpund azurul unei noi dimineţi de vară. Văd cum bruma se formează în jurul meu, văd fulgii de zăpadă care stau zgribuliţi în castelul lor de gheaţă şi nu mai vor să cadă, văd ploile sub mine şi aplec mâna să sorb din primele lacrimi ale norilor.

Deja nu îmi mai văd casa. Am trecut de mult de ea. În urmă-mi aţi rămas voi. Voi pe care nu vă mai recunosc. V-aţi schimbat atât de tare şi aţi rămas nişte imagini acolo în depărtare şi în amintire. Ştiu că pământul este rotund, ştiu că plutind printre nori, alergând prin ceţuri neguroase, ar trebui cândva să ajung din nou în punctul de unde am plecat, dar lumea asta parcă este aşa de mare. O planetă întreagă sub forţe magnifice s-a desfăcut precum un ghem de hârtie, iar circularitatea ei firească acum e dreaptă, plană, iar direcţia mea, deşi incertă ştiu că nu mă va mai purta înapoi. Voi aţi rămas undeva acolo, departe, eu îmi caut destinaţia gustând din aerul pur şi neîntinat al stratosferei.

O lume ne desparte. Am plutit fără o noimă până când mări, oceane, ţări, oraşe, continente s-au interpus între mine şi voi şi deşi vă port imaginea în minte, pe voi nu vă mai recunosc. Sau poate eu am stat pe loc şi voi v-aţi depărtat uşor plutind pe al vostru colţ de rai. Îmi doresc atât de tare să mă întorc, să simt şi eu fiorul revenirii acasă, să simt căldura şi iubirea aşa cum le-am simţit odată, aşa cum le-am gustat atunci când abia învăţam să zburd de unul singur pe alee, când felinarele nopţii citadine mi se păreau coloşi de neatins. Dar acum, cele trei camere ale siguranţei copilăriei s-au transformat în hăul incertitudinii, al resentimentelor şi al viselor spulberate.

O floare se ofileşte de fiecare dată când zâmbetul unei mame păleşte…

Be First to Comment

Leave a Reply