Laudanum pentru suflet

Åži m-am născut… Åži ce? ÃŽncă o pereche de ochi să observe mizeria în care se bălăcăreÅŸte acest univers decadent ce se numeÅŸte umanitate. ÃŽncă un nas să miroasă descompunerea morală ÅŸi sufletească a societăţii înconjurătoare ÅŸi a fiecărui element component în parte, fiecare cu mirosul lui specific. ÃŽncă o pereche de urechi să asculte marÅŸul funebru a ceea ce a însemnat odată demnitate. ÃŽncă o gură să vorbească în gol la oglinzi reci ÅŸi nepăsătoare, să îşi urle revolta împotriva direcÅ£iei în care a apucat-o omul ca specie, din străfundul prăpastiei fără fund. ÃŽncă un set de papile gustative ca să guste amarul reîntoarcerii lente, dar iminente la animalitate. ÃŽncă o epidermă să îmbrace un suflet pierdut într-o aglomeraÅ£ie grăbită către un destin incert, în care fiecare se înghesuie ÅŸi îşi dă coate să aibă un loc cât mai în faţă la spectacolul propriei distrugeri, să simtă aspritatea dureroasă a lipsei de sentimente. Åži astfel pornesc la drum cu toate simÅ£urile înăbuÅŸite de presimÅ£irea iminentei decăderi în uitarea dureroasă a timpului cosmic.

Un om simplu? Sau nu? Sau mai bine zis un copil plin de vise stupide, dar care imi umplu sufletul de speranţă ÅŸi imi aduc un zâmbet satisfăcut pe fata încă nebătută de fatidicul ger al suferinÅ£ei existenÅ£iale. “Eu voi fi cel mai mare astronaut din câţi au existat! O să vedeÅ£i voi! Mă voi ridica la cer ÅŸi voi atinge orizonturi nebănuite! Voi cuceri planete! O să vă râd în nas de acolo de sus, ÅŸi voi vă veÅ£i aminti de mine!” Câtă ignoranţă… Åži totuÅŸi cât de dulce este această ignoranţă. Ce uÅŸoară este viaÅ£a atunci când nu realizezi tot ce se întâmplă în jurul tău. Ce frumos pare totul când tot universul tău se rezumă la propria ta cameră, mereu primitoare si caldă si fericită, cu jucăriile în colÅ£ ÅŸi la terenul de joacă, unde toÅ£i sunt la fel de fericiÅ£i ca tine, ÅŸi toÅ£i râdem ÅŸi ne jucăm ÅŸi sorbim din mierea ignoranÅ£ei celei dulci.

Dar cum tot ce este frumos are un sfârÅŸit, iată că vine vremea să devenim oameni… oricare ar fi definiÅ£ia acestui termen în condiÅ£iile morale mizerabile în care ne complacem în ziua de azi. Åži cum primele lucruri care trebuie anihilate sunt ignoranÅ£a ÅŸi inocenÅ£a copilăriei, m-am dus la ÅŸcoală. Åži astfel a început procesul de învăţare, periplul meu prin elementele componente ale universului cunoscut. Åži ce? Cu ce m-a ajutat asta decât să îmi anihileze zâmbetul de pe buze? Decât să îmi deschidă drumul către alte cunoÅŸtinÅ£e pe care urmează să mi le asum de unul singur prin experienţă personală.

Åži astfel mă trezesc într-un ciclu nesfârÅŸit de învăţare. Caut să perfecÅ£ionez chestiile la care mi se pare că mă pricep. Dar care este măsura acestor lucruri? De unde ÅŸtiu că ÅŸtiu destul? Dar de ce trebuie să ÅŸtiu atâta? De ce nu pot să trăiesc cu visele copilăriei ÅŸi să fiu veÅŸnic fericit? Eh… ÃŽntrebări stupide aruncate în vânt. Iar vântul îmi răspunde în singurul mod în care ÅŸtie el… Cu un ÅŸuier rece si străpungător ce-mi dă fiori pe ÅŸira spinării. Sunt singur pe terenul de joacă, acum pustiu ÅŸi întunecat. Se lasă seara peste copilăria mea atât de mult iubită. Nu mai este nimeni aici… decât vântul. AlÅ£ii îmi vor fi de acum parteneri de joacă ÅŸi altul îmi va fi terenul.

Åži vine momentul să dau ochii ÅŸi cu dragostea. Totul este atât de complex… Omul trebuie să iubească ÅŸi să fie iubit. DeÅŸi se supune aceluiaÅŸi ciclu de viaţă ÅŸi aceloraÅŸi instincte ca ÅŸi animalele din jurul său, el a trebuit să complice atât de tare lucrurile! ConÅŸtientizarea propriei superiorităţi în faÅ£a restului fiinÅ£elor vii l-a făcut să îşi dorească să găsească metode ÅŸi metode de a-ÅŸi complica singur viaÅ£a. Åži deci trebuie să iubesc. Åži deci trebuie să-mi găsesc pe cineva cu care să îmi împart existenÅ£a. Åži începe acea asiduă căutare după cineva lângă care să-mi petrec viaÅ£a. Banalele întâlniri la un suc, la un ceai, la o cină romantică, partidele de sex fierbinÅ£i aruncate ici ÅŸi colo precum sarea ÅŸi piperul risipite peste farfuria cu mâncare. Åži ce aleg din toate astea? De ce trebuie să caut atât? De ce trebuie să repet acelaÅŸi ritual de curtare iar ÅŸi iar în speranÅ£a că fiecare persoană va reprezenta ÅŸi sfârÅŸitul căutărilor mele?

Åži mi-am găsit pe cineva… Văd în jurul meu aruncate în vânt concepte învechite legate de rostul omului în viaţă. De ce să nu pot trăi singur? De ce să nu pot trăi cu cineva fără să fac un copil? Doar ca să trăiesc prin urmaÅŸii mei ceea ce n-am putut eu trăi în propria tinereÅ£e? Să fie un medicament pentru frustrarea mea existenÅ£ială? Există un egoism frapant în momentul în care faci un copil. Chiar ÅŸi fără să conÅŸtientizăm, printr-un copil încercăm să ne mascăm propria incapacitate de a fi oameni realizaÅ£i. “Da, sunt doar un programator la o firmă din spatele blocului… Dar ai văzut ce familie frumoasă am? Copilul meu are numai 10 la ÅŸcoală.” Åži aruncăm asta în faţă de parcă ar păsa cuiva. ÃŽncercăm să ne credem superiori celor din jur nu prin realizările noastre, ci prin cele ale urmaÅŸului nostru… ÃŽn fond, chiar dacă am contribuit la ele, totuÅŸi tot meritele lui sunt.

Dar nici asta nu durează mult. Trenul vieţii îşi continuă cursul prin tunelul pe care îl bate neîncetat. Opreşte prea puţin în staţiile fericirii şi prea des în staţiile durerii şi ale fiorului depresiei. Copilul meu a crescut, acum este departe. Îl mai văd doar pe la televizor că deh, el a reuşit să ajungă acolo unde eu nu am reuşit. Mă mai sună odată pe lună să vadă ce mai face bătrânul său părinte. Mă simt singur şi înfrigurat. Privirea se stinge, nu fără a apuca să mai vadă odată banalitatea în care s-a înscris existenţa mea. Doar un periplu neînsemnat printre mii de alţi călători prin viaţă.

Åži am ajuns acolo sus undeva. Mă odihnesc acum printre planete demult uitate. Mă uit înspre lumea care acum mi se pare mică ÅŸi zâmbesc cinic. “V-am zis eu!!! Mă voi ridica la cer ÅŸi voi atinge orizonturi nebănuite! Voi cuceri planete! O să vă râd în nas de acolo de sus… Dar voi oare… voi vă amintiÅ£i de mine?”

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *