Realitate

Să ne întoarcem capul pentru un moment în altă parte. Oare ceea ce rămâne în spatele nostru se pierde în nefiinţă? Oare dacă ne întoarcem privirea înapoi totul este aşa cum era? Oare dacă atingi mâna cuiva ea este cu adevărat acolo? Sau doar asta ne dorim noi să simţim? Oare realitatea este absolută sau ne-o creem noi înşine?

Palpabilul din jurul nostru este probabil doar un produs al conştiinţei noastre. Noi raportăm mediul la ceea ce cunoaştem despre el, dar poate există posibilitatea ca el să cuprindă şi alte aspecte pe care noi, prin incapacitatea noastră de a le înţelegem nu le percepem. Creierul nostru este un mecanism complex de procesare a informaţiilor culese prin simţuri şi confruntarea acestora cu ceea ce cunoaştem.

Fiecare dintre noi are un anumit mod de a gândi, un anumit mod de a face legături între ceea ce se intamplă în jurul nostru şi trăirile prin care ne raportăm la aceasta. Astfel, este posibil ca realitatea fiecăruia să difere de a omului de lângă el. Este posibil ca doi oameni uitându-se la acelaşi copac să îl perceapă în mod diferit, prin prisma propriei subiectivităţi. Este posibil ca doi oameni îndrăgostiţi să stea sărutându-se pe malul lacului doar pentru că noi simţim lipsa afecţiunii, pentru că asta este ceea ce ne-am dori. Este posibil ca lumea aşa cum o cunoaştem fiecare să fie un produs al propriilor nevoi, al propriilor preferinţe, al propriilor idealuri.

Dacă prin creierul nostru suntem capabili să creem o lume născută din propriile simţiri, de ce nu reuşim oare să evităm dezastrele, să ne scutim de necazuri şi tristeţe? Alegerile noastre oare alterează realitatea pe care noi ne-o creem? Este posibil oare ca universul nostru propriu să decadă in cauza propriei noastre incapacităţi de a menţine un echilibru? Mai mult ca sigur natura noastră umană, predispusă la erori fatale ne împiedică în profilarea unei lumi perfecte cu care să ne înconjurăm şi în care sa ne simţim păziţi. Iar realitatea noastră ideală se destramă. Sau poate este din cauză că ea se intersectează cu alte universuri, ale altor indivizi care ne influenţează cursul, care ne schimbă perspectiva. Poate că oamenii care au greşit în alegerile lor şi care şi-au ruinat echilibrul realităţii personale ne trag şi pe noi după ei, ca într-o reţea de realităţi paralele, dar care se intersectează într-unul şi acelaşi adevăr general.

Probabil că nu vom şti niciodată dacă ceea ce simţim că atingem este cu adevărat acolo sau daca este un produs al minţii noastre. Sau dacă există într-adevăr un univers unic în care toţi convieţuim ca nişte picături de ploaie pierdute în infinit ori sunt doar miliarde de realităţi care au un punct comun. Creierul nostru este un instrument puternic, iar noi prin natura noastră suntem capabili de creaţie. Suntem cu toţii nişte demiurgi ai propriului univers de infinite posibilităţi… Sau poate suntem doar nişte canari zbătându-ne într-o colivie strâmtă, însetaţi de puterea de a ne alege propriul destin.

Be First to Comment

Leave a Reply