Vama Veche a Viselor

Pare că acum o eternitate am călcat ultima oară pe nisipul plajei din Vama Veche, acel nisip pe care îl simțeam pentru câteva zile pe an și care pentru mine însemna libertate. Câteva zile în care nimic nu mai exista decât momentul. Muncă, casă, viață erau toate puse pe pauză, eram parcă transpus într-o altă lume. Ca o metaforă perfidă a creșterii și maturizării, acum Vama nu mai e ce a fost, iar eu nu am mai simțit nisipul sub picioare de ani de zile.

Am visat că alergam desculț peste asfalt, în linie dreaptă spre o direcție pe care o credeam atât de precisă încât nici nu am stat să mă gândesc de două ori. Nici măcar un moment nu am vrut să privesc în jur, să mă opresc măcar să miros o floare crescută din betonul dur din care e bătătorit drumul propriilor aspirații. Nu știu cât am alergat așa, la un moment dat picioarele mă dureau, iar tălpile mă înțepau, asta o țin minte precis, dar știu că la un moment dat am văzut un zid apropiindu-se în fața mea. Acesta era probabil momentul în care viața mea ar fi trebuit să ia o cotitură, dar picioarele nu m-au ascultat. Am intrat cu toată forța în zid, în fața ochilor negru, în urechi un țiuit.

M-am trezit după ceva timp, nici nu-mi dau seama cât. Nu mai alergam, în spatele meu, bucăți de cărămidă spartă, în fața mea un orizont. O mare. Și nisip. Atât de preocupat eram de zidul dărâmat încât nici n-am realizat senzația aia familiară de nisip cald și ușor umed intrându-mi printre degete. M-am lăsat în genunchi și am ridicat mâinile să îmbrățișez dintr-o mișcare marea și cerul. Am luat un pumn de nisip și l-am cernut printre degete, urmărind fărâmiturile cum se risipesc precum cenușa trecutului ars pe rugul unui nou început. Un nisip fin, curat, plăcut la atingere, un nisip nou. M-am ridicat în picioare, am închis ochii și am încercat să văd dacă mai știu să dansez. M-am lăsat purtat de ritm până am obosit. Încă mai pot.

Îmi deschid o bere și o carte, sub picioarele mele nisipul fin al unor noi plaje cu noi orizonturi ascunse în spatele unui zid de temeri. Vama nu mai e ce a fost, dar nici noi nu mai suntem cei de dinainte. Dar asta nu înseamnă că nu putem fi liberi, dansând desculți și cu o bere în mână sub lumina lunii.

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *