Oameni care mi-au schimbat viaţa (I)

Introducere

Păşind atent pe potecile întortocheate ale vieţii, realizăm de multe ori că nu suntem singuri în drumul nostru. Din când în când, la câte o răscruce, la o cotitură către un nou tărâm necunoscut, descoperim câte un om care ne ia de mână şi ne ghidează într-o direcţie. Putem să îi răspundem chemării sau putem să ne smucim puternic şi să ne continuăm orbecăirea experimentală de unii singuri, învăţând pe pielea noastră pe unde este bine să păşim şi pe unde nu. Şi totuşi, uneori, există acei oameni din mâna cărora nu putem scăpa. Fie pentru că nu putem, fie pentru că nu ne dorim, îi lăsăm să ne îndrume paşii rătăciţi înapoi pe drumul cel bun. Aceia sunt oamenii care ne schimbă viaţa, sunt oamenii cărora, într-un fel sau altul, le datorăm ceea ce suntem noi acum, oameni pe care i-am admirat, pe urma cărora am vrut să păşim sau chiar oameni care ne-au dat o palmă atât de zdravănă încât ne-am trezit din reveria idealistică direct în mijlocul nimicului şi am văzut brusc calea cea dreaptă.

Sunt multe feluri în care oamenii pot schimba alţi oameni. În primii ani ne creem idealuri din părinţii noştri, din învăţători, profesori, cei care îşi dau silinţa să ne formeze ca oameni şi care uneori chiar ne modelează şi ne influenţează în aşa mare măsură încât le datorăm toată viaţa cel puţin o mică parte a ceea ce suntem. Există apoi mentorii, aceia din care ne formăm un model de urmat în viaţă, în carieră, aceia care ne ajută să ne găsim energia şi forţele de a continua, de a ne autodepăşi.

Nu toţi cei care ne schimbă viaţa sunt, însă, modele şi idealuri. Există şi oameni care ne deschid ochii într-un mod brutal, aceia care ne rănesc într-o aşa măsură încât deschidem ochii şi vedem realitatea dincolo de vise şi idealuri. Şi este bine, pentru că uneori chiar aceştia sunt cei care ne salvează din ghearele abisului către care spiralăm vertiginos. Fiecare lovitură este o lecţie, iar dacă aceasta este îndeajuns de puternică încât sa schimbe concepţii, să cutremure temeliile principiale ale existenţei noastre, atunci cel care ne-a dat-o merită a fi amintit alături de cei care ne-au ridicat prin exemplu.

Aşa cum nu toţi cei care ne împing înainte o fac într-un mod agreabil, la fel mai există şi acea categorie de persoane care ne schimbă în rău. Acei oameni care ne transformă în ceva ce nu am crede că putem fi vreodată. Marea dragoste pierdută, acel examen pierdut în care ţi-ai pus toate speranţele şi care îţi schimbă viziunea cu 180 de grade, acea cădere psihică ce te conduce către un drum fără întoarcere, toate acestea sunt parte a noastră, a fiinţei noastre şi, deşi nu constituie subiecte de discuţie plăcute, sunt la fel de importante ca şi influenţele pozitive.

Noi, oamenii, suntem o sumă de influenţe, pornim la drum cu un bagaj genetic care, în timp, este modelat de factori externi în ceea ce putem numi o persoană completă. Avem credinţe, atitudini, dorinţe, aspiraţii, plăceri conforme cu ceea ce am învăţat prin forţe proprii, dar mai ales privindu-i pe alţii, interacţionând cu ei şi formându-ne o imagine proprie, unică, asupra lumii din jurul nostru. Suntem un mozaic complex de trăiri, schimbător, erodabil, dar mereu odihnindu-ne pe acea temelie de idei pe care le-am dobândit de la cei în faţa cărora acuma ne plecăm şi scoatem pălăria.

Be First to Comment

Leave a Reply