Despărţire

Ce înseamnă dintr-o dată să pierzi tot ceea în ce ai crezut? Ce înseamnă ca printr-un simplu cuvânt, un simplu gest, o singură zvâcnire de nebunie să pui capăt unui capitol al vieÅ£ii tale? Amânăm atât de mult momentul, sperând că nu va depinde de noi ÅŸi totuÅŸi mereu rămânem singuri în faÅ£a aceleiaÅŸi fatidice răscruci…

Este probabil cea mai dureroasă imagine să te uiÅ£i în ochii persoanei iubite în momentul în care dezlănÅ£ui un răvăşitor “S-a terminat!”. Urmele zvâcnirilor unui plânset înăbuÅŸit, ultima zbatere a unei inimi îndrăgostite strivită în ghearele nemiloase ale finalului neaÅŸteptat. Fiecare muÅŸchi al feÅ£ei încleÅŸtat ÅŸi parcă inima stă în loc… nemiÅŸcată, neauzită, adormită cu câteva momente înainte de a se rupe în două ca într-o fantezie suprarealistă. Fiecare moment de tăcere apasă greu ÅŸi totuÅŸi expresia feÅ£ei tale rămâne neclintită în fermitatea hotărârii luate ÅŸi exprimate. Åži totuÅŸi nimic pe dinăuntru nu pare să Å£ină cu tine…

Åži privirile se întâlnesc iar ÅŸi iar într-o încleÅŸtare bizară între sfârÅŸitul iminent ÅŸi speranÅ£a unui nou început. O rugă nevorbită se întreÅ£ese ca totul să fie doar un vis urât, doar un moment de nebunie ÅŸi totul în jur pare atât de ireal, atât de departe, rupt dintr-un univers paralel. Acolo unde doar două priviri se intersectează, unde nimic nu mai este adevărat ÅŸi nimic nu mai contează. Åži zvâcnirea unui puhoi de lacrimi se resimte stingherit ÅŸi înfrânat într-o sforÅ£are disperată. Mâinile se plimbă nervos asupra primului lucru întâlnit în cale, focul ultimelor clipe mistuie orice urmă de simÅ£ire ÅŸi totul se calmează brusc…

Umbrele fade ale unei lumi care nu te interesează încep să prindă contur ÅŸi simÅ£i priviri aÅ£intite, voci străine purtând discuÅ£ii ÅŸi râzând în jurul tău. Åži totuÅŸi nu-Å£i vine să crezi că totul a trecut. Privirea celuilalt este pierdută într-un spaÅ£iu străin. ÃŽncerci să îţi imaginezi ce gândeÅŸte, deÅŸi simÅ£i că universul lui s-a prăbuÅŸit într-un maldăr de moloz ÅŸi praf. Cu inima sfâşiată deschizi gura, dar nu articulezi niciun cuvânt… Pur ÅŸi simplu nu se poate. Åži iubirea pe care tocmai ai negat-o din viaţă ÅŸi din suflet dispare în depărtare. Se ridică de la masă ÅŸi pleacă aruncând un rece “Pa!” care doare mai rău decât o mie de cuÅ£ite ce străpung sufletul fraged ÅŸi nevinovat.

Te ridici ÅŸi îţi vezi de drum stingher ÅŸi singur. Nu înÅ£elegi nimic din lumea din jurul tău ÅŸi te învârÅ£i într-o ameÅ£eală derutantă. Åži nu îţi vine să crezi că tocmai ai pus punct probabil unuia din cele mai frumoase capitole ale existenÅ£ei tale… Cu doar un gest ÅŸi un cuvânt totul a dispărut în amintire. Durerea nu iartă ÅŸi nu conteneÅŸte. Åži niciodată nu îţi vei ierta acest moment în care ai distrus ceea ce ai păstrat mai sfânt în viaÅ£a ta. Iar acolo, în groapa fără de sfârÅŸit se zbate dragostea uitată, despuiată ÅŸi înfrigurată…

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *