Despărţire

Ce înseamnă dintr-o dată să pierzi tot ceea în ce ai crezut? Ce înseamnă ca printr-un simplu cuvânt, un simplu gest, o singură zvâcnire de nebunie să pui capăt unui capitol al vieţii tale? Amânăm atât de mult momentul, sperând că nu va depinde de noi şi totuşi mereu rămânem singuri în faţa aceleiaşi fatidice răscruci…

Este probabil cea mai dureroasă imagine să te uiţi în ochii persoanei iubite în momentul în care dezlănţui un răvăşitor “S-a terminat!”. Urmele zvâcnirilor unui plânset înăbuşit, ultima zbatere a unei inimi îndrăgostite strivită în ghearele nemiloase ale finalului neaşteptat. Fiecare muşchi al feţei încleştat şi parcă inima stă în loc… nemişcată, neauzită, adormită cu câteva momente înainte de a se rupe în două ca într-o fantezie suprarealistă. Fiecare moment de tăcere apasă greu şi totuşi expresia feţei tale rămâne neclintită în fermitatea hotărârii luate şi exprimate. Şi totuşi nimic pe dinăuntru nu pare să ţină cu tine…

Şi privirile se întâlnesc iar şi iar într-o încleştare bizară între sfârşitul iminent şi speranţa unui nou început. O rugă nevorbită se întreţese ca totul să fie doar un vis urât, doar un moment de nebunie şi totul în jur pare atât de ireal, atât de departe, rupt dintr-un univers paralel. Acolo unde doar două priviri se intersectează, unde nimic nu mai este adevărat şi nimic nu mai contează. Şi zvâcnirea unui puhoi de lacrimi se resimte stingherit şi înfrânat într-o sforţare disperată. Mâinile se plimbă nervos asupra primului lucru întâlnit în cale, focul ultimelor clipe mistuie orice urmă de simţire şi totul se calmează brusc…

Umbrele fade ale unei lumi care nu te interesează încep să prindă contur şi simţi priviri aţintite, voci străine purtând discuţii şi râzând în jurul tău. Şi totuşi nu-ţi vine să crezi că totul a trecut. Privirea celuilalt este pierdută într-un spaţiu străin. Încerci să îţi imaginezi ce gândeşte, deşi simţi că universul lui s-a prăbuşit într-un maldăr de moloz şi praf. Cu inima sfâşiată deschizi gura, dar nu articulezi niciun cuvânt… Pur şi simplu nu se poate. Şi iubirea pe care tocmai ai negat-o din viaţă şi din suflet dispare în depărtare. Se ridică de la masă şi pleacă aruncând un rece “Pa!” care doare mai rău decât o mie de cuţite ce străpung sufletul fraged şi nevinovat.

Te ridici şi îţi vezi de drum stingher şi singur. Nu înţelegi nimic din lumea din jurul tău şi te învârţi într-o ameţeală derutantă. Şi nu îţi vine să crezi că tocmai ai pus punct probabil unuia din cele mai frumoase capitole ale existenţei tale… Cu doar un gest şi un cuvânt totul a dispărut în amintire. Durerea nu iartă şi nu conteneşte. Şi niciodată nu îţi vei ierta acest moment în care ai distrus ceea ce ai păstrat mai sfânt în viaţa ta. Iar acolo, în groapa fără de sfârşit se zbate dragostea uitată, despuiată şi înfrigurată…

Be First to Comment

Leave a Reply