The Best Day

Ce se poate compara cu acea seară în care privirile noastre se întâlnesc pentru prima oară şi un subtil zâmbet ni se prefigurează pe faţă? Acea seară în care în întunericul nopţii suntem doar noi doi şi nimeni altcineva, prinşi într-o îmbrăţişare între zenit şi nadir. La graniţa dintre clipă şi eternitate suntem sclavii aceleiaşi pasiuni care ne mână unul către celălalt.

Doar o simplă strângere de mână şi nimic nu mai contează decât că sunt alături de tine, că ne plimbăm alături în acest univers feeric pe care singuri ni l-am clădit pentru a ne adăposti de privirile şi prezenţa altora. Şi ne cuprindem într-un prim sărut… Prin pleoapele închise nu simţim decât trupul celuilalt zvâcnind într-un dans pulsant al pasiunii. Bătăile inimii răsună în liniştea nopţii, iar lumina a două stele împreunate străfulgeră întunericul.

Într-o frenetică îmbrăţişare totul se pierde şi totul e al nostru. Din braţele încleştate pe trupul celuilalt se nasc căldura si fiorul. Si fiecare atingere reverberează înzecit pe trupurile noastre şi într-un tremur asurzit ne lăsăm iarăşi pradă unul celuilalt. Şi fiecare clipă pare o eternitate şi ne dorim ca acel moment să nu se sfârşească niciodată. Ce se poate compara cu privirea ta? Cu ochii tăi întredeschişi privindu-mă fără cuvânt? Cu tăcerea care povesteşte mai mult decât o sumă de cuvinte?

Prinşi între vis şi realitate, suntem subjugaţi universului îmbrăţişării noastre. Şi de ar fi ca după această seară să nu te mai văd vreodată, aş păstra în amintire aceste clipe de neuitat… Aceste clipe în care nimic nu a contat mai mult decât privirea ta, buzele tale, trupul tău, sufletul tău, totul tău…

Be First to Comment

Leave a Reply