Nu am somn

Pur şi simplu… nu am somn. Stau în faţa unui monitor şi privesc orele cum se scurg. Mă uit pierdut la un sitcom banal, distractiv, dar cu nimic ieşit din comun. Aceleaşi şi aceleaşi poante tipic-americane, răsuflate şi acelaşi aer de prietenie eternă a unor oameni care împart acelaşi apartament mai mult de 90% din timp. Dar dincolo de toate astea, atenţia îmi este uşor absorbită de alte lucruri.

Visez… De fapt, mai degrabă, aş putea spune că reflect asupra unor posibilităţi, procesez anumite întâmplări, anumite experienţe recente, îmi pun la îndoială puterea şi capacitatea de a lua deciziile corecte în viaţă. Mă macină şi nu pot să dorm. Oare chiar sunt omul care îmi doresc să fiu? Oare faptul că muncesc şi întreţin şi o facultate îşi pun amprenta pe existenţa mea? Oare am pretenţii mult prea ridicate pentru frageda mea vârstă? Oare…? Ce-ar fi dacă…? Poate dacă…?

Sunt atât de multe întrebări, atât de puţine răspunsuri… Îmi storc creierul în căutarea unei chei către acea uşă magnifică încuiată a soluţiilor pentru fericire. Nu ştiu pe cineva care să fi reuşit a o descuia, dar mi-aş dori măcar odată să încerc. Aş vrea să aflu ce pot face ca să luminez un pic întunericul care mă învăluie. Aş vrea să aflu de ce numai asupra mea se răsfrâng toate loviturile providenţei, de ce alţii zâmbesc în timp ce eu doar rânjesc cinic mimând o falsă bucurie.

Mi-ar fi plăcut să plec undeva, departe. Să mă deconectez de toţi şi toate, să trag adânc în piept o gură de aer curat de munte sau să absorb prin toţi porii un duş de raze de lumină solară privind pierdut peste linia unde marea întâlneşte azurul. Mi-ar fi plăcut să simt un pic că trăiesc şi alte experienţe decât examene şi deadline-uri, dar este prea târziu acum. Este luni dimineaţă, concediul s-a sfârşit, iar eu mă pregătesc să plec la muncă… Pentru că asta este, aparent, ceea ce am ales în viaţă.

Be First to Comment

Leave a Reply