Nu am somn

Pur ÅŸi simplu… nu am somn. Stau în faÅ£a unui monitor ÅŸi privesc orele cum se scurg. Mă uit pierdut la un sitcom banal, distractiv, dar cu nimic ieÅŸit din comun. AceleaÅŸi ÅŸi aceleaÅŸi poante tipic-americane, răsuflate ÅŸi acelaÅŸi aer de prietenie eternă a unor oameni care împart acelaÅŸi apartament mai mult de 90% din timp. Dar dincolo de toate astea, atenÅ£ia îmi este uÅŸor absorbită de alte lucruri.

Visez… De fapt, mai degrabă, aÅŸ putea spune că reflect asupra unor posibilităţi, procesez anumite întâmplări, anumite experienÅ£e recente, îmi pun la îndoială puterea ÅŸi capacitatea de a lua deciziile corecte în viaţă. Mă macină ÅŸi nu pot să dorm. Oare chiar sunt omul care îmi doresc să fiu? Oare faptul că muncesc ÅŸi întreÅ£in ÅŸi o facultate îşi pun amprenta pe existenÅ£a mea? Oare am pretenÅ£ii mult prea ridicate pentru frageda mea vârstă? Oare…? Ce-ar fi dacă…? Poate dacă…?

Sunt atât de multe întrebări, atât de puÅ£ine răspunsuri… ÃŽmi storc creierul în căutarea unei chei către acea uşă magnifică încuiată a soluÅ£iilor pentru fericire. Nu ÅŸtiu pe cineva care să fi reuÅŸit a o descuia, dar mi-aÅŸ dori măcar odată să încerc. AÅŸ vrea să aflu ce pot face ca să luminez un pic întunericul care mă învăluie. AÅŸ vrea să aflu de ce numai asupra mea se răsfrâng toate loviturile providenÅ£ei, de ce alÅ£ii zâmbesc în timp ce eu doar rânjesc cinic mimând o falsă bucurie.

Mi-ar fi plăcut să plec undeva, departe. Să mă deconectez de toÅ£i ÅŸi toate, să trag adânc în piept o gură de aer curat de munte sau să absorb prin toÅ£i porii un duÅŸ de raze de lumină solară privind pierdut peste linia unde marea întâlneÅŸte azurul. Mi-ar fi plăcut să simt un pic că trăiesc ÅŸi alte experienÅ£e decât examene ÅŸi deadline-uri, dar este prea târziu acum. Este luni dimineaţă, concediul s-a sfârÅŸit, iar eu mă pregătesc să plec la muncă… Pentru că asta este, aparent, ceea ce am ales în viaţă.

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *