Nu am somn

Pur și simplu… nu am somn. Stau în fața unui monitor și privesc orele cum se scurg. Mă uit pierdut la un sitcom banal, distractiv, dar cu nimic ieșit din comun. Aceleași și aceleași poante tipic-americane, răsuflate și același aer de prietenie eternă a unor oameni care împart același apartament mai mult de 90% din timp. Dar dincolo de toate astea, atenția îmi este ușor absorbită de alte lucruri.

Visez… De fapt, mai degrabă, aș putea spune că reflect asupra unor posibilități, procesez anumite întâmplări, anumite experiențe recente, îmi pun la îndoială puterea și capacitatea de a lua deciziile corecte în viață. Mă macină și nu pot să dorm. Oare chiar sunt omul care îmi doresc să fiu? Oare faptul că muncesc și întrețin și o facultate își pun amprenta pe existența mea? Oare am pretenții mult prea ridicate pentru frageda mea vârstă? Oare…? Ce-ar fi dacă…? Poate dacă…?

Sunt atât de multe întrebări, atât de puține răspunsuri… Îmi storc creierul în căutarea unei chei către acea ușă magnifică încuiată a soluțiilor pentru fericire. Nu știu pe cineva care să fi reușit a o descuia, dar mi-aș dori măcar odată să încerc. Aș vrea să aflu ce pot face ca să luminez un pic întunericul care mă învăluie. Aș vrea să aflu de ce numai asupra mea se răsfrâng toate loviturile providenței, de ce alții zâmbesc în timp ce eu doar rânjesc cinic mimând o falsă bucurie.

Mi-ar fi plăcut să plec undeva, departe. Să mă deconectez de toți și toate, să trag adânc în piept o gură de aer curat de munte sau să absorb prin toți porii un duș de raze de lumină solară privind pierdut peste linia unde marea întâlnește azurul. Mi-ar fi plăcut să simt un pic că trăiesc și alte experiențe decât examene și deadline-uri, dar este prea târziu acum. Este luni dimineață, concediul s-a sfârșit, iar eu mă pregătesc să plec la muncă… Pentru că asta este, aparent, ceea ce am ales în viață.

Be First to Comment

Leave a Reply