Tag: sarut

Seara se lasă pe nesimţite. Mă găsesc umblând din nou pe străzi atât de bătătorite de mii de tălpi grăbite şi totuşi atât de pustii sub calmul întunericului. Privesc în jurul meu la luminile palide ale stâlpilor de ilminare, înlemniţi într-o calmă stare de veghe. Câte un biciclist se perindă pe lângă mine, câte o bătrânică grăbită să ajungă la căldura casei după o zi de admirat priveliştea atât de monotonă şi totuşi atât de împăciuitoare a parcului preferat. Mă uit în dreapta mea şi te zăresc. Lângă mine eşti tu şi mergem agale, cu paşi rari, privim în jur, ne privim unul pe celălalt.

Pasager

Ce se poate compara cu acea seară în care privirile noastre se întâlnesc pentru prima oară şi un subtil zâmbet ni se prefigurează pe faţă? Acea seară în care în întunericul nopţii suntem doar noi doi şi nimeni altcineva, prinşi într-o îmbrăţişare între zenit şi nadir. La graniţa dintre clipă şi eternitate suntem sclavii aceleiaşi pasiuni care ne mână unul către celălalt.

Groapa imundă