Noapte blândă

Noapte blândă cu stele strălucind timid din vârf de pensulă pastelată se aşterne peste natura mută, peste blocuri adormite şi asfalturi încinse. Noapte blândă cu nori albaştri răsfiraţi ascunşi în penumbra întunericului senin, printre luminiţele astrale, mistice, magice şi intangibile. Noapte blândă cu amintirea păsărelelor ce cântau de dimineaţă. Noapte blândă pictată pe un şevalet magnific din sufletul pictorului melancolic. Noapte blândă cu lună plină, aurie, magnet al gândurilor târzii şi sfetnic calm al sufletelor pierdute.

Noapte blândă spune-mi unde mi s-au dus amintirile, spune-mi unde au plecat feţele zâmbitoare ale zilelor ce au fost, zi-mi, noapte blândă, unde să mă duc de aici. Ascunde-mă în adăpostul negurei necunoscute şi lasă-mă să poposesc în sanctuarul tău. Singur eu, cu ale mele vise, lasă-mă să mai amân ziua de mâine, lasă-mă să iau o pauză. Lasă-mă să îmi pictez destinul, să îmi găsesc drumul, lasă-mi timp să îmi aleg culorile, să îmi găsesc identitatea. Lasă-mă să fiu artistul propriei mele vieţi.

Be First to Comment

Leave a Reply