Ultimele cuvinte

Cuvântul… cărămida ce se confundă timid printre sute altele la fel ridicând marele zid al comunicării, un zid atât de mare, încât puţini au cutezanţa să îl treacă cunoscându-i fiecare centimetru, fiecare crevasă, fiecare îmbinare, fiecare portiţă ascunsă. Cuvântul este în aparenţă atât de neînsemnat, îşi pierde individualitatea în fraze lungi, în opinii, declaraţii, în cărţi şi versuri şi mulţi îi uităm rapid importanţa. Însă cuvântul are putere, cuvântul poate distruge, cuvântul poate înălţa, cuvântul poate salva prin simpla sa putere expresivă. Cuvântul este tot ce ne rămâne în faţa rânjetului rece al morţii.

Atunci când flacăra cuiva drag încetează a mai arde, ne gândim în acele momente de jale în care încă nu ne-am dezmeticit, în care încă nu am realizat pe deplin întunericul rămas, la ultimele noastre momente împreună, la tot ce s-a zis, la fiecare privire, la fiecare schimb de gesturi. Şi dintre toate acestea alegem să ne ancorăm în ultimele sale cuvinte, ultimele sale vorbe, ultimele gânduri, căci ştim că nu îi vom mai auzi glasul niciodată. Atunci când realizăm că fiinţa lui este dincolo de atingerea noastră, că privirea lui s-a întors către alte orizonturi şi că glasul îi dăinuie mut întru eternitate, ne agăţăm de ultimele vorbe pentru a compensa cu un gând frumos pierderea suferită. Chiar dacă uneori ne fabricăm singuri aceste ultime cuvinte după cum ne-ar plăcea nouă să fi petrecut momentele noastre cele din urmă cu cel plecat, însemnătatea lor pentru noi, la nivel strict personal atârnă greu şi uneori ne pot ajuta să dormim mai liniştiţi noaptea şi să ne gândim cu drag la vremurile ce-au trecut.

Puţini sunt cei care se gândesc la astfel de perspective atât de îndepărtate, dar care totuşi pot surveni oricând. Puţini realizează că dincolo de fiinţă rămâne doar cuvântul, că toata viaţa lor va fi rezumată la câteva vorbe; acele ultime vorbe care poartă o însemnătate atât de grea pentru cei care rămân în urmă, încât stau ca testament asupra imaginii celui trecut. Puţini îşi permit luxul de a-şi calcula ultimele gânduri, de a-şi chibzui moştenirea spirituală. Pentru restul, doar soarta poate decide ce bagaj lasă în urmă.

Be First to Comment

Leave a Reply