Alcool

Stăm neclintiţi, spânzuraţi asupra unei mese râncede plutind pe un nor de gânduri negre. Cu mâna tremurândă şi ochii umeziţi ridicăm paharul, mărturie tăcută a miilor de buze ce i-au sărutat marginea prăfuită şi au sorbit din licoarea uitării. Urmând exemplul celor din-ainte sorbim o gură timidă şi înghiţim aproape în sec simţind cum aburul spirtos ne inundă gâtul, nările, gândurile şi fiinţa.

Prin lichidul transparent ce dansează în unduiri subtile ne privim pe noi înşine. Dar cel ce ne priveste de dincolo este un alt om. Zâmbeşte parşiv, ne îmbie, ne cheamă, ne atrage. Iar ochii sticloşi se opresc asupra lui cu o poftă hulpavă şi fără să mai ştim de noi ne trezim ducând paharul către buzele înmuiate în spirt distilat. Ne dorim cu ardoare să sorbim fericirea şi bunădispoziţia eului nostru de dincolo de suprafaţa fină a lichidului uitării.

Mirajul fericirii înecate într-o ameţeală generală ne prinde puţin câte puţin. Ridicăm ochii de pe masa sleită şi încercăm să ţintuim barmaniţa mereu zâmbitoare, serviabilă, dar cu obrazul umbrit de lumina fadă a încăperii uitării colective. Camera se clatină uşor, dar reuşim să ne găsim un echilibru într-un punct static, văzut numai de noi şi dregând glasul răguşit de tăcerea gândurilor nerostite mai cerem un pahar. Şi în doza proaspătă regăsim iarăşi faţa noastră ce ne priveşte. Ne cheamă, ne îmbie, ne atrage, dar zâmbetul i-a pierit. O faţă întristată îi ia locul. Pe figură i s-au ivit cearcănele îndoielii şi ale gândurilor grele. Un uşor zâmbet ne încearcă. Lanţurile depresiei dispar în nesimţire şi toate feţele duşmănoase ce până mai devreme ne înconjurau şi ne rânjeau batjocoritor se pierd în nevăzut.

Zâmbim de fericire, zâmbim de uÅŸurare, ne frecăm încheieturile slăbite ÅŸi rănite de cătuÅŸele durerii. Ne vine să dansăm, să râdem, să împărÅ£im tuturor bucuria pierderii supărărilor în păcura ignoranÅ£ei momentane. Åži totuÅŸi ne găsim tot Å£intuiÅ£i de scaun, tot privind Å£intă către aceeaÅŸi tejghea erodată sub greutatea amintirilor uitate. Åži mai cerem o porÅ£ie de uitare… Pe fundul paharului privim ÅŸi prin clarul rece al alcoolului ce dansează în unduiri subtile vedem praful grijilor ÅŸi necazurilor risipindu-se într-o aparentă nefiinţă. Åži fiinÅ£a noastră se complace într-o dulce feerie efemeră, o iluzie mincinoasă a unei vieÅ£i fără probleme…

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *