Gând la drum de seară

Este greu să pui suflet în ceva ce nu este al tău. Când nepăsarea omoară visuri ÅŸi speranÅ£e, când te simÅ£i exilat în micul tău colÅ£ întunecat, pentru că ceea ce iubeÅŸti nu Å£i-a aparÅ£inut ÅŸi nu-Å£i va aparÅ£ine niciodată. Dar numai când realizezi aceste lucruri vei fi în stare să te ridici, să stai drept ÅŸi să priveÅŸti mândru înainte că dragostea nebună nu Å£i-a răpus raÅ£iunea. Iar de nu te trezeÅŸti din acest vis al inimii tale, vei rămâne pe veci ghemuit ÅŸi înfrigurat în propriul colÅ£ întunecat ÅŸi rece iubind un compromis… Legăturile se nasc, nu se creează ÅŸi orice sforÅ£are disperată de a te convinge că lucrurile pot sta ÅŸi altfel este doar un strigăt străpunzător printr-un infinit pustiu. Un urlet disperat de ajutor către fantomele celor care nu mai sunt acolo.

Frigul trezirii la realitate îmi străpunge oasele, iar ceaÅ£a inutilităţii îmi abureÅŸte orizonturile. Tăcerea ÅŸi cu nepăsarea sunt cele mai dureroase torturi ale sufletului. Mă simt măcinat dinăuntru de un dor de tine, dar deja nu te mai văd… EÅŸti prea departe… Dar viaÅ£a merge înainte, ÅŸi oricât de tare gerul singurătăţii îmi înÅ£eapă obrazul, trebuie să merg ÅŸi eu înainte cu ea, nu să stau pe loc ÅŸi să aÅŸtept minuni dumnezeieÅŸti. Ceea ce n-a fost de la început al meu, nu va mai fi pe veci… Dar nimeni ÅŸi nimic în viaţă nu este de neînlocuit… Åži limba ceasului mai face o rotaÅ£ie cu un ticăit apăsător ca o picătură chinezească peste sufletul ÅŸi anii mei…

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *