Tag: <span>pendulare</span>

Din vadul nopţii se naşte o nouă zi, precum dintre petale verzi, necoapte se naşte o nouă floare. Mai mare, mai frumoasă, de fiecare dată fascinantă, dar mereu atât de mută, o simplă expresie a frumosului fără simţire. Astfel, soarele se înfiinţează timid pentru a dirija încă odată conduita unei noi rutine diurne.

Tic-tac, ceasul îşi scurge secundele în dâre de sânge pe pereţi plini de igrasie. Tic-tac îşi mişcă limbile agale, străpungând cu fiecare mişcare inima ce i se supune neputincioasă ca un pumnal ce se înfige şi începe încet a se roti. Mă aflu prins între ciocan şi nicovală, între o durere ucigătoare şi neputinţa de a închide ochii şi a muri. Sunt prizonier în spatele unor gratii groase de oţel pe care le apuc cu mâinile, încerc să le îndoi, să îmi fac loc printre ele, să scap către tărâmul verde-luminos al certitudinii.

Groapa imundă