Jind

Coardele infinite ale orchestrei universale vibrează prin urechile celor care au timp să asculte. Cântecul dulce al speranţei infinitului reverberează prin timpane paralizate în fascinaţie. Razele soarelui la asfinţit, ochii fiinţei adorate, o picătură de apă dintr-un ocean de vise, toate poveşti ale celor care au avut răbdarea de a asculta. Mărturii fericite născute din seva florii fericirii stoarsă pe un vârf de tulpină ruptă.

“Cine eşti tu, oare, tu, cel care stai pe margine privind cu jind la Edenul nostru înfloritor, la pământul galeş din care răsar abundente fire verzi de iarbă crudă, tu, care din colţul tău întunecat de nori aprigi tânjeşti la ce au alţii?”

Nu ştiam ce să răspund şi m-am întors cu spatele, privind cu ochii goi la copacii despuiaţi de toamna amorţirii visurilor măreţe.

Be First to Comment

Leave a Reply