Vin, sarbătorile, vin!

Şi tot vin, şi tot vin şi peste tot se simte un aer de un festiv forţat, comercializat şi dus până la paroxism. Oriunde întorci capul nu ai cum să nu vezi un Moş Crăciun, un om de zăpadă, o lumânare, nişte globuri şi, fără doar şi poate, o creangă de brad. Magazinele sunt ticsite de părinţi cu copii de mână inspectând raioanele cu jucării, făcând ultimele verificări ale listei Moşului şi ultimele calcule ale ultimilor bani din portofel. Este un sezon atât de pervers pe cât este de inocent în originea lui.

Sărbătorile nu mai sunt de mult, nici chiar pentru creştini, legate de Iisus şi a lui naştere, ci o vâltoare nebunatică, un tsunami comercialist care îţi bombardează în faţă slogane care mai de care mai cheesy menite să impresioneze firile slabe. Este o infuzie monumentală de ler care mă gâtuie pe mine, cumpărătorul de rând, care nu vrea decât să găsească un lucru simplu, fără implicaţii sezoniere, fără citate fumate, tocite, abuzate şi, mai ales, fără un gras zâmbitor îmbrăcat în roşu facându-mi şiret cu ochiul într-o manieră cât se poate de disturbing (mulţumesc Coca-Cola). Dar nu se poate, de sărbători orice lucru normal este mai scump, orice încercare de evadare se plăteşte… scump.

Aşa că înghit în sec şi merg mai departe, până la urmă vor trece şi aceste săptămâni, stelele se vor alinia, universul se va reechilibra, iar Hruşcă se va retrage încă 11 luni în uitare şi-şi va lua lerul cu el… Until we meet again!

Be First to Comment

Leave a Reply