Vin, sarbătorile, vin!

Şi tot vin, şi tot vin şi peste tot se simte un aer de un festiv forţat, comercializat şi dus până la paroxism. Oriunde întorci capul nu ai cum să nu vezi un Moş Crăciun, un om de zăpadă, o lumânare, nişte globuri şi, fără doar şi poate, o creangă de brad. Magazinele sunt ticsite de părinţi cu copii de mână inspectând raioanele cu jucării, făcând ultimele verificări ale listei Moşului şi ultimele calcule ale ultimilor bani din portofel. Este un sezon atât de pervers pe cât este de inocent în originea lui.

Sărbătorile nu mai sunt de mult, nici chiar pentru creÅŸtini, legate de Iisus ÅŸi a lui naÅŸtere, ci o vâltoare nebunatică, un tsunami comercialist care îţi bombardează în faţă slogane care mai de care mai cheesy menite să impresioneze firile slabe. Este o infuzie monumentală de ler care mă gâtuie pe mine, cumpărătorul de rând, care nu vrea decât să găsească un lucru simplu, fără implicaÅ£ii sezoniere, fără citate fumate, tocite, abuzate ÅŸi, mai ales, fără un gras zâmbitor îmbrăcat în roÅŸu facându-mi ÅŸiret cu ochiul într-o manieră cât se poate de disturbing (mulÅ£umesc Coca-Cola). Dar nu se poate, de sărbători orice lucru normal este mai scump, orice încercare de evadare se plăteÅŸte… scump.

AÅŸa că înghit în sec ÅŸi merg mai departe, până la urmă vor trece ÅŸi aceste săptămâni, stelele se vor alinia, universul se va reechilibra, iar HruÅŸcă se va retrage încă 11 luni în uitare ÅŸi-ÅŸi va lua lerul cu el… Until we meet again!

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *