Vin, sarbătorile, vin!

Și tot vin, și tot vin și peste tot se simte un aer de un festiv forțat, comercializat și dus până la paroxism. Oriunde întorci capul nu ai cum să nu vezi un Moș Crăciun, un om de zăpadă, o lumânare, niște globuri și, fără doar și poate, o creangă de brad. Magazinele sunt ticsite de părinți cu copii de mână inspectând raioanele cu jucării, făcând ultimele verificări ale listei Moșului și ultimele calcule ale ultimilor bani din portofel. Este un sezon atât de pervers pe cât este de inocent în originea lui.

Sărbătorile nu mai sunt de mult, nici chiar pentru creștini, legate de Iisus și a lui naștere, ci o vâltoare nebunatică, un tsunami comercialist care îți bombardează în față slogane care mai de care mai cheesy menite să impresioneze firile slabe. Este o infuzie monumentală de ler care mă gâtuie pe mine, cumpărătorul de rând, care nu vrea decât să găsească un lucru simplu, fără implicații sezoniere, fără citate fumate, tocite, abuzate și, mai ales, fără un gras zâmbitor îmbrăcat în roșu facându-mi șiret cu ochiul într-o manieră cât se poate de disturbing (mulțumesc Coca-Cola). Dar nu se poate, de sărbători orice lucru normal este mai scump, orice încercare de evadare se plătește… scump.

Așa că înghit în sec și merg mai departe, până la urmă vor trece și aceste săptămâni, stelele se vor alinia, universul se va reechilibra, iar Hrușcă se va retrage încă 11 luni în uitare și-și va lua lerul cu el… Until we meet again!

Be First to Comment

Leave a Reply