Tag: <span>zi de nastere</span>

24

Pe perete ceasul stă neclintit, limbile sale singurul mesager al trecerii timpului. Tic-tac în surdină, secundele se scurg precum picăturile de laudanum dintr-o sticlă aproape terminată. Mereu circular, mereu întorcându-se de unde a plecat pentru un nou început, altundeva, pentru altcineva, repetitiv, dar niciodată monoton, tic-tac ceasul cântă tactul cadenţat al vieţii. Secunde devin minute, devin ore, devin zile, devin luni şi ani şi secole pe nesimţite, timpul merge veşnic înainte pe o autostradă cu sens unic.

Gânduri de acum

Aud un clinchet depărtat, ca târâtul obosit al unor lanţuri grele şi masive pe o podea rece de beton. E Timpul care îşi urmează calea prin coridorul drept şi strâmt al tenebrelor istoriei. Este palid de atâta mers, ca o fantomă, o umbră fadă a unui om ce a fost. Nu ştie a se opri pentru că nu are pentru cine, nu ştie să privească înapoi pentru că nu are loc a-şi înturna privirea, nu ştie a păşi cu spatele deoarece în urma lui fiecare uşă se închide cu un zdrăngănit metalic şi asurzitor. Şi nu-i rămâne decât a merge înainte, cătând cu mari speranţe către acea luminiţă de la capăt care se tot îndepărtează parcă sfidându-l în cea mai grosolană manieră.

Mă opresc în faÅ£a unei mese în formă de semicerc, verde ÅŸi frumos ornată cu linii ÅŸi marcaje. Dau “Bună ziua!” discret ÅŸi mă aÅŸez. ÃŽn faÅ£a mea, dealerul cu privirea rece, impasibilă ÅŸi inexpresivă, dar cu un uÅŸor zâmbet amabil. Freacă nerăbdător cu degetele pachetul de cărÅ£i parcă m-ar sili să îi dau drumul mai repede. Arunc două jetoane în joc ÅŸi-i spun sec să demareze. Amestecă nervos pachetul ÅŸi trage o carte. Mi-o aÅŸterne în faţă, frumos aliniată la marcajul ei.

Groapa imundă