Tag: <span>nimic</span>

Două perechi de ochi se pierdeau în întunericul camerei, sub cearşafuri fremătând în valuri oceanice, creând orizonturi, iar apoi spulberându-le cu un oftat. Cuvinte nerostite, pierdute printre răsuflări sorbite legau două suflete într-unul singur. Cu ochii lui negri şi săgetători îi cerceta fizionomia, şi-o imprima pe retină şi se apleca spre a o cerceta tactil. Sudoarea curgând în şiruri line pe gâtul lui îşi găsea sfârşitul între două trupuri însetate unul de celălalt.

Gânduri de acum

Pur ÅŸi simplu… nu am somn. Stau în faÅ£a unui monitor ÅŸi privesc orele cum se scurg. Mă uit pierdut la un sitcom banal, distractiv, dar cu nimic ieÅŸit din comun. AceleaÅŸi ÅŸi aceleaÅŸi poante tipic-americane, răsuflate ÅŸi acelaÅŸi aer de prietenie eternă a unor oameni care împart acelaÅŸi apartament mai mult de 90% din timp. Dar dincolo de toate astea, atenÅ£ia îmi este uÅŸor absorbită de alte lucruri.

Groapa imundă

Simt cum acoperiÅŸul nopÅ£ii mă învăluie. Mă simt ascuns ÅŸi singur într-o mare de întuneric. Mă simt rece, simt cum fiecare centimetru al trupului meu tremură. Caut cu privirea o cale de ieÅŸire, dar nu pot decât să bâjbâi după ceva… Ceva a cărui formă, aură ÅŸi culoare nu le cunosc. Ceva care simt că ar trebui să fie acolo dar nu pot să îmi dau seama cum ar trebui să arate. Simt că mă depărtez uÅŸor de tot ceea ce mi-era drag, simt răceala celorlalÅ£i, falsitatea companiei lor reflectată în priviri terne, în sclipiri înfundate de obidă. Cumva simt că ar trebui să mă ridic la un alt nivel, să îmi depăşesc condiÅ£ia de acum. Să pot să fiu un om normal, să pot readuce în ochii lor bucuria de a mă vedea în preajma lor.

Groapa imundă