Mă simt amețit… Mai mult, simt că plutesc pe norișori pufoși. Sunetele din jurul meu au o rezonanță familiară, le aud, le recunosc, dar în același timp îmi par atât de străine. Sunt sclav la Demonul Alcool, din nou… Din nou îmi simt mințile zburând către alte orizonturi… La ce mă gândesc eu când mă cuprinde aburul subtil al alcoolului?
Tag: <span>depresie</span>
Pur și simplu… nu am somn. Stau în fața unui monitor și privesc orele cum se scurg. Mă uit pierdut la un sitcom banal, distractiv, dar cu nimic ieșit din comun. Aceleași și aceleași poante tipic-americane, răsuflate și același aer de prietenie eternă a unor oameni care împart același apartament mai mult de 90% din timp. Dar dincolo de toate astea, atenția îmi este ușor absorbită de alte lucruri.
Stăm neclintiți, spânzurați asupra unei mese râncede plutind pe un nor de gânduri negre. Cu mâna tremurândă și ochii umeziți ridicăm paharul, mărturie tăcută a miilor de buze ce i-au sărutat marginea prăfuită și au sorbit din licoarea uitării. Urmând exemplul celor din-ainte sorbim o gură timidă și înghițim aproape în sec simțind cum aburul spirtos ne inundă gâtul, nările, gândurile și ființa.