Pe strada sufletelor pierdute

I

O stradă scurtă şi îngustă vegheată de balcoane strâmbe în afara cărora atârnă rufele îngălbenite de uzură. Şi stropii apei de lighean, proaspăt îmbibată cu murdăria hainelor pe care tocmai le-a spălat, se scurg pe asfaltul neregulat, bătut de vânturile şi zăpezile anilor ce au trecut. Perdele întunecate împiedică ochii intruzivi de a pătrunde misterul sălaşurilor ce se ascund în clădirile roase de uitare. O uşă ferecată, cu un vizor străbătut de gratii veghează acest mic colţişor de istorie, în care timpul pare să fi stat în loc.

Oare ce fel de oameni îşi duc veacul în acest pitoresc colÅ£iÅŸor uitat de lume? NiÅŸte suflete de mult uitate, închise între cei patru pereÅ£i ai refuzului de a mai ieÅŸi afară într-o lume a cărei valori morale s-au depreciat. NiÅŸte suflete fără prezent ÅŸi fără viitor, dar cu un trecut glorios, vestigii ale unei alte lumi. O lume care acum este atracÅ£ie turistică… O lume devenită muzeu pentru ochi curioÅŸi ÅŸi introspectivi în tainele unor destine de mult uitate. O lume pe care ne chinuim să o conservăm, dar ai cărei exponenÅ£i se ofilesc în taină ÅŸi-ÅŸi macină rămăşiÅ£ele existenÅ£ei, deja îngălbenite ÅŸi plină de riduri.

Şi într-un final, când ceasul rece al morţii bate pe peretele simţirii, vom mutila şi ultimul vestigiu al epocii trecute. Şi-l vom despuia de tot ce are a ne oferi. Iar viaţa unor oameni, destinele, visele şi speranţele lor, vor ajunge marfă pe un galantar, într-un colţ uitat al unui magazin de antichităţi.

II

Din galantarul prăfuit pe care zac amintirile încărcate de suferinÅ£i ÅŸi bucurii ale veacurilor trecute, zâmbeÅŸte dintr-o poză cu margini zimÅ£ate bunica. Åži zâmbetul ei blajin se pierde în gălbejeala vremii ÅŸi în pata de ulei de candelă ce s-a aÅŸternut peste figura ei plină de iubire. Poza se îndoaie sub greutatea prafului ÅŸi al bătrâneÅ£ii, înfiptă într-o ramă uleioasă care oferă imaginea panoramică a unui tânăr ofiÅ£er. Probabil fiul ei, probabil căzut la datorie. Åži figura blajină a bunicii se întristează subit sub corvoada suferinÅ£ei de a fi trăit să îşi îngroape fiul ÅŸi să-i crească nepoÅ£ii răpiÅ£i de figura lor paternă. Åži totul acum zace sub praful înecăcios al uitării. Amintirea bunicii ÅŸi a fiului ei probabil s-au risipit în vânt, sau poate mai trăiesc în inima cuiva, demult înstrăinat de ceea ce au însemnat înaintaÅŸii lui. Uitând probabil de bunica lui, vânzându-i imaginea ca pe un obiect de bâlci. Dar timpul nu uită…

O cutie de bijuterii zace sub tablou, prăfuită ÅŸi tăcută. Odinioară adăpost inelelor ÅŸi colierelor ce au împodobit trupul unei doamne de societate. Åži deschizând-o, parcă simÅ£i mirosul parfumului ei ÅŸi fineÅ£ea pielei ei albe ÅŸi catifelate. Åži din fiecare ungher fantomele trecutului se înalţă ÅŸi spun câte o poveste despre sufletele uitate în vitrină. Åži praful uitării se depune. Ochii acum reci ai bunicii privesc de sub pata de ulei de candelă asupra neantului ce a rămas în urma unei vieÅ£i de om. Iar drumul sufletului ei prin viaÅ£a aceasta s-a înăbuÅŸit în nefiinţă, s-a ascuns în spatele unei vitrine ÅŸi aÅŸteaptă să spună poveÅŸti pentru alÅ£i ÅŸi alÅ£i oameni… care probabil nu vor avea timp să le asculte.

Iar vremurile bune ale bunicii dulci ce-şi dezmierda nepoţii cu lacrimi de fericire în ochi, ce-i servea cu dulciuri din bomboniera aurită, s-au afundat în abisul întunecat al degradării. Peste chipul bunicii este lipit un nou bileţel cu preţul mâzgălit în pix. Cât valorează oare amintirile pentru cei ce n-au de unde să şi le amintească? Cât valorează sufletul şi viaţa unui om?

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *