Ultima țigară se transformă rapid în scrum. Trag cu poftă ultimul fum și o strivesc ca pe atâtea înaintea ei. Scrumiera este plină, ora târzie. Întâmplător, ora de pe pendula veche ce a uitat de mult cum să mai ticăie este cea reală. Afară e frig, zăpadă, liniște. Luminile mai sunt puține și toată lumea pare să fi adormit în așteptarea lui Moș Crăciun.
Tag: <span>craciun</span>
Și tot vin, și tot vin și peste tot se simte un aer de un festiv forțat, comercializat și dus până la paroxism. Oriunde întorci capul nu ai cum să nu vezi un Moș Crăciun, un om de zăpadă, o lumânare, niște globuri și, fără doar și poate, o creangă de brad. Magazinele sunt ticsite de părinți cu copii de mână inspectând raioanele cu jucării, făcând ultimele verificări ale listei Moșului și ultimele calcule ale ultimilor bani din portofel. Este un sezon atât de pervers pe cât este de inocent în originea lui.
Privim pe geam cu o discretă ceașcă de cafea în mâna dreaptă și cu o mină visătoare la pustiul dezolant ce se întinde în fața noastră. Din sticla aburindă se înfățișează o reflecție fadă ce ne privește, la fel de visătoare. Și prin ochii fantomaticei arătări ne vedem pe noi și suntem purtați pe aripi de poveste către o altă lume.