Cuvântul… cărămida ce se confundă timid printre sute altele la fel ridicând marele zid al comunicării, un zid atât de mare, încât puțini au cutezanța să îl treacă cunoscându-i fiecare centimetru, fiecare crevasă, fiecare îmbinare, fiecare portiță ascunsă. Cuvântul este în aparență atât de neînsemnat, își pierde individualitatea în fraze lungi, în opinii, declarații, în cărți și versuri și mulți îi uităm rapid importanța. Însă cuvântul are putere, cuvântul poate distruge, cuvântul poate înălța, cuvântul poate salva prin simpla sa putere expresivă. Cuvântul este tot ce ne rămâne în fața rânjetului rece al morții.