Fiecare tremur, fiecare fior, fiecare explozie sentimentală trăiește în noi, prin noi, ne inundă sufletul, ni-l îngreunează, ni-l taie, ni-l sfâșie, ni-l înalță, ni-l vindecă, ni-l îneacă. Fiecare tremur al bucuriei, al extazului, al disperării, al iubirii, al urii, al eliberării sau al resemnării ne cutremură ființa, ne face să reverberăm după strune neauzite. Vibrația fiecărei trăiri se naște în noi, crește în noi, se extinde către universul ce ne înconjoară. Dar puțini oameni sunt cei care reușesc să își concentreze cutremurul ființei către o exteriorizare creativă, să îl împărtășească cu ceilalți pentru a-și elibera presiunea interioară.
Tag: <span>traire</span>
Om suflet. Suflet om. Om și suflet. Suflet de om. Rațiune și simțire. Trup și pasiune. Înșiruire nonsensică de termeni. Și iată că am inventat un nou cuvânt, lucrând în afara DEX-ului pentru a-mi exprima ideile. Ce este sufletul și ce ne face oameni? O întrebare atât de puerilă aruncată într-un vad de nesfârșit nonsens. Prin termenul de om ne autocaracterizăm ca specie de ființă vie, neinclusă în Atlasul Zoologic – de asemenea plăsmuire proprie a spiritului nostru intruziv pe care plastic îl denumim “sete de cunoaștere” – și în care nu ne dorim a fi încadrați în regnul din care inevitabil facem parte ca și lege fundamentală a naturii, deoarece ne considerăm superiori.