Tag: <span>suflet</span>

Fiecare tremur, fiecare fior, fiecare explozie sentimentală trăiește în noi, prin noi, ne inundă sufletul, ni-l îngreunează, ni-l taie, ni-l sfâșie, ni-l înalță, ni-l vindecă, ni-l îneacă. Fiecare tremur al bucuriei, al extazului, al disperării, al iubirii, al urii, al eliberării sau al resemnării ne cutremură ființa, ne face să reverberăm după strune neauzite. Vibrația fiecărei trăiri se naște în noi, crește în noi, se extinde către universul ce ne înconjoară. Dar puțini oameni sunt cei care reușesc să își concentreze cutremurul ființei către o exteriorizare creativă, să îl împărtășească cu ceilalți pentru a-și elibera presiunea interioară.

Gânduri de acum

Nu pot să nu mă opresc din când în când și să privesc înapoi la ce am fost și ce am ajuns. Nu pot să nu stau să mă gândesc de unde vreau să mă ridic și să merg înainte, sau să mă întreb dacă oare chiar am căzut și trebuie să mă ridic. Dar știu mereu că oricând pot să vin aici și să dau frâu liber gândurilor mele, pendulărilor mele, frustrărilor și supărărilor mele. Aici este locul unde eu sunt stăpânul propriilor trăiri, aici le pot da glas și le pot lăsa să povestească povestea lor pentru cine are răbdare să își răpească din puținul timp pentru a învăța din greșelile mele, pentru a se bucura alături de mine sau pentru a-mi da o palmă să mă trezesc din reveria idealistă în care mă las purtat uneori. Aici este locul meu de joacă, iar cuvintele sunt piesele ce se îmbină pentru a clădi fortăreața sufletului meu.

Gânduri de acum

Om suflet. Suflet om. Om și suflet. Suflet de om. Rațiune și simțire. Trup și pasiune. Înșiruire nonsensică de termeni. Și iată că am inventat un nou cuvânt, lucrând în afara DEX-ului pentru a-mi exprima ideile. Ce este sufletul și ce ne face oameni? O întrebare atât de puerilă aruncată într-un vad de nesfârșit nonsens. Prin termenul de om ne autocaracterizăm ca specie de ființă vie, neinclusă în Atlasul Zoologic – de asemenea plăsmuire proprie a spiritului nostru intruziv pe care plastic îl denumim “sete de cunoaștere” – și în care nu ne dorim a fi încadrați în regnul din care inevitabil facem parte ca și lege fundamentală a naturii, deoarece ne considerăm superiori.

Groapa imundă