Împinge-mă, am zis! Ezitarea ta e ezitarea mea, fiecare secundă în suspans, o șansă de a mă răzgândi. De ce îți este teamă? Că mă voi răni sau că într-un final voi trăi? Cu cât așteptăm mai mult, cu atât se adună teama de necunoscut.
Tag: <span>renuntare</span>
Fumul de țigară plutește în unduiri sinuoase încărcând aerul din jurul meu. Fețe apar și dispar din penumbră în lumina chioară a barului de subsol în care oricine poate fi ce vrea, ce dorește, cu cine dorește. Observ tăcut amestecul de senzualitate pasageră și depravare ieftină care îmbibă camera. Sfetnic îmi este un pahar de whisky din care sorb cumpătat privind peste marginea sa la oamenii care se perindă prin fața-mi, prinși într-un dans lasciv al curtării tactile.
Parteneri se găsesc, parteneri se pierd într-un amalgam fără început și fără sfârșit. Stăteai în celălalt colț, te-am văzut scrutând cu interes împrejurimile cu un entuziasm vădit. Privirea ta era plină de avânt, parcă te-ai fi aruncat în mijlocul nebuniei. Ai fi vrut să îți încerci norocul în furtuna de trupuri transpirând feromoni prin toți porii, dar te-am văzut venind către mine. M-ai țintuit cu ochii tăi hotărâți și mi-ai întins o mână. Mi-a fost clar că nu aveam cum să rezist, așa că m-am ridicat și te-am urmat.